ICCJ. Decizia nr. 5884/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5884/2006
Dosar nr. 526/32/2006
Şedinţa publică din 16 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 311/ D din 21 iunie 2006 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr. 1489/2006, în temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.N.M. prin sentinţa penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicare art. 99 şi următoarele C. pen., prin sentinţa penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moineşti.
A fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 3673/2003 al Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă prin neapelare la 07 ianuarie 2004.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Oneşti, în pedepsele componente, după cum urmează:
a) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicare art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 76 lit. c) C. pen.;
b) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. c) C. pen.;
c) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul A.N.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la 05 februarie 2004, prin sentinţa penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moineşti, rămasă definitivă la 28 februarie 2003 şi prin sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă la 07 ianuarie 2004, sunt concurente şi în consecinţă:
În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de la pct. 1, 2 şi 4 lit. a), b), c) respectiv de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Pedeapsa de executat: 10 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 februarie 2006 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut stare de arest a inculpatului.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a constatat recuperat parţial prejudiciul produs părţii vătămate A.G., până la concurenţa sumei de 4.000.000 lei ROL.
S-a constatat că partea vătămată A.G. a renunţat la pretenţii civile în cuantum de 5.200.000 lei.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.200.000 lei ROL ce nu a servit la despăgubirea părţii vătămate A.G., de la inculpatul A.N.M.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul A.N.M. la plata sumei de 903,07 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă C.A.S. Bacău.
S-a dispus plata sumei de 200 RON, reprezentând onorariu de avocat din oficiu din fondul special al M.J. pentru avocat C.A.
În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 80/ P din 3 martie 2006 a fost trimis în judecată inculpatul A.N.M., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, în noaptea de 6 februarie 2006, inculpatul A.N.M. care locuia fără forme legale în satul Ştefan Vodă, într-o locuinţă moştenire de la bunici, după ce a consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri, s-a hotărât să meargă la locuinţa părţii vătămate A.G., în vârstă de 69 ani, care stătea singur în apropierea domiciliului inculpatului, la aproximativ 400-500 metri, pentru a-i sustrage bani, întrucât cu aproximativ 2 săptămâni înainte l-a văzut la magazinul alimentar C.B. făcând cumpărături şi a considerat că acesta are bani pe care îi ţine în locuinţă.
În acest sens, inculpatul s-a deplasat la locuinţa sa şi a luat un fes de culoare neagră pe care l-a decupat în zona ochilor (tip cagulă) şi în jurul orei 24,00 a plecat spre locuinţa părţii vătămate. A sărit gardul, a mers la uşa încăperii unde ştia să partea vătămată doarme şi a acoperit faţa cu fesul şi a bătut la uşă.
În momentul în care partea vătămată a deschis uşa, inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă iar după ce aceasta a căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, aducând-o în stare de inconştienţă.
Găsind o frânghie în camera victimei pe o ladă, de aproximativ 1,5 m lungime şi de grosimea unui deget, a legat-o cu mâinile la spate, a acoperit-o cu un preş şi a început să caute banii, mai întâi în camera unde locuia victima, sub saltea, dar nu i-a găsit. Continuând să caute, într-o cameră alăturată, într-un dulap, a găsit într-un caiet suma de 9.200.000 lei, sumă pe care şi-a însuşit-o părăsind apoi locul faptei. În drum spre casă, din cauza emoţiilor acesta a vomat, resturile stomacale fiind descoperite şi prelevate apoi de către organele de urmărire penală.
Revenind la propriul domiciliu, inculpatul s-a dezbrăcat de hainele cu care a fost îmbrăcat, întrucât erau murdare de sângele victimei şi după ce le-a ascuns într-o dependinţă, s-a deplasat la barul E. unde a continuat să consume băuturi alcoolice şi a jucat poker cu numiţii B.N., B.I. şi patronul barului E.G., pierzând suma de aproximativ 5.000.000 lei.
În cursul zilei de 7 februarie 2005 s-a deplasat la târgul săptămânal din comuna Dofteana şi cu restul de bani şi-a cumpărat obiecte de îmbrăcăminte.
Cu prilejul audierii, inculpatul a recunoscut fapta, iar cu ocazia reconstituirii, în prezenţa martorilor asistenţi a indicat traseul pe care s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, locul pe unde a sărit gardul în curtea locuinţei acesteia, modul în care a procedat pentru mobilizarea victimei, precum şi locul de unde a sustras banii. A condus apoi organele de poliţie la locuinţa sa unde a indicat locul unde a ascuns hainele cu care a fost îmbrăcat în noaptea comiterii faptei, pe care le-a predat organelor de poliţie.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit o serie de leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 5.200.000 lei, întrucât suma de 4.000.000 lei i-a fost restituită de barmanul E.G., reprezentând suma pe care acesta a câştigat-o la poker.
În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a renunţat la pretenţiile civile în cuantum de 5.200.000 lei.
În drept, fapta inculpatului A.N.M. s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Situaţia de fapt expusă a rezultat din următoarele probe: plângerea petentului P.F., procesul-verbal de reconstituire, dovezi de predare-primire, declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală, cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpatului.
Referitor la persoana şi conduita inculpatului s-a constatat că acesta a recunoscut săvârşirea faptelor, nu are ocupaţie şi deşi este tânăr a comis o multitudine de infracţiuni de furt, începând din timpul minorităţii, cât şi după majorat şi având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii pentru infracţiunea ce face obiectul cauzei.
Inculpatul a comis fapta din cauză în interiorul termenului de încercare şi suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 208 din 11 februarie 2002 şi sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Moineşti şi în interiorul termenului graţierii condiţionate aplicată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 643 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău şi drept urmare, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii şi dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
De asemenea, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Oneşti, în pedepsele componente, pedepse ce au fost contopite cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pentru care s-a dispus revocarea graţierii şi cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău şi sentinţa penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moineşti, conform cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus executarea acestei rezultante alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În considerentele sentinţei au mai fost făcute referiri la celelalte dispoziţii legale corespunzătoare măsurilor dispuse, precum şi la latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen inculpatul A.N.M.
Prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat redozarea pedepsei, deoarece este mult prea aspră, ţinând cont că este tânăr, a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar pe de altă parte la data săvârşirii infracţiunii era în stare de ebrietate şi nu i-a dat seama de consecinţe.
Prin Decizia penală nr. 243 din 8 august 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 526/32/2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva sentinţei penale nr. 311/ D din 21 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1489/2006.
S-a menţinut starea de arest a apelantului.
S-a dedus în continuare detenţia din 21 iunie 2006 la zi.
Onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 RON a fost suportat din fondul M.J. şi a fost inclus în cheltuielile judiciare către stat.
A fost obligat apelantul la 140 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă, a dat infracţiunii o încadrare juridică legală, în concordanţă cu probele aflate la dosarul cauzei.
Inculpatul apelant a comis o faptă de tâlhărie, în timpul nopţii, purtând o cagulă confecţionată dintr-un fes, în locuinţa intimatului A.G., pedepsită de lege cu închisoarea de la 7 ani la 20 ani închisoare, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Tribunalul Bacău a respectat criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de condiţiile şi împrejurările în care a fot comisă fapta, cât şi de persoana apelantului care este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., de-a lungul timpului suferind numeroase condamnări şi prin urmare nu s-a impus reducerea pedepsei aşa cum s-a cerut.
Pe cale de consecinţă, hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a făcut referiri la starea de arest a apelantului, la deducerea perioadei de arestare preventivă şi la cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul A.N.M., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a invocat dispoziţiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond, în rejudecare, reanalizând întreg materialul probator administrat să se dea o mai largă eficienţă dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., urmând a se avea în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului, vârsta sa, la data comiterii faptei se afla în stare de ebrietate aşa încât s-ar impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus faţă de cel stabilit de instanţele anterioare.
Concluziile intimatului parte civilă, ale procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat A.N.M. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului A.N.M. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului A.N.M., care, în noaptea de 6 februarie 2006, a pătruns în locuinţa părţii vătămate A.G., fiind mascat, în sensul că purta un fes tip cagulă şi prin exercitare de acte de violenţă a adus partea vătămată în stare de inconştienţă, legând-o cu mâinile la spate şi acoperind-o cu un preş, timp în care a sustras suma de 9.200.000 lei, prejudiciul fiind parţial recuperat prin restituirea sumei de 4.000.000 lei, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie.
De asemenea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, partea vătămată deposedată prin violenţă de suma de bani arătată este o persoană în vârstă, respectiv 70 de ani, fiindu-i necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, prejudiciul a fost parţial acoperit, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, este fără ocupaţie, fără studii, recidivist postcondamnatoriu, dovedind perseverenţă infracţională.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta de tâlhărie comisă, respectiv la limita minimă prevăzută de lege, de 7 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, art. 83 C. pen., descontopirea şi recontopirea pedepselor, potrivit art. 36 C. pen., s-a adăugat prin cumul aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Înalta Curte nu poate reţine solicitarea apărării recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai largi eficienţe a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., şi regimului sancţionator corespunzător impus de art. 76 din acelaşi cod, deoarece, pe de-o parte în cauză, nu au fost aplicate astfel de circumstanţe în mod distinct, iar pe de altă parte, instanţa de recurs consideră că incidenţa acestora în cauză nu este justificată, în raport de gravitatea faptei comise, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Aşadar, în contextul cauzei au fost evaluate în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepselor, aşa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând Decizia atacată, nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 8 august 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2006 la 16 octombrie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 8 august 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2006 la 16 octombrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5880/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6004/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
