ICCJ. Decizia nr. 6004/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6004/2006
Dosar nr. 13949/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 4 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. 31/P/Ap/2006, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.S. şi G.C.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut asupra stării de arest preventiv a inculpaţilor că, examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 160b şi art. 3002 C. proc. pen., subzistă şi în prezent temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea acesteia.
A apreciat instanţa de apel că probele administrate conduc la presupunerea că faptele pot fi reţinute în sarcina inculpaţilor având în vedere circumstanţele reale, natura faptei, modalitatea, împrejurările şi urmările comiterii acesteia, şi cele personale ale inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul G.C., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpatului recurent, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea dosarului cu inculpatul în stare de libertate deoarece nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.C. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 4 octombrie 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 604 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Braşov, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.C.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că faţă de cei doi inculpaţi (inculpatul recurent şi coinculpatul C.S.) s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 20 iunie 2005, în loc public, au sustras, prin violenţă, de la partea vătămată I.S. bunuri şi bani în valoare de 640.000 lei.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 160b.
Totodată, în conţinutul art. 160b alin. (1) – (3) C. proc. pen., modificată prin Legea nr. 356/2006, se stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Înalta Curte consideră că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, subzistă temeiurile arestării preventive, chiar în condiţiile modificării dispoziţiilor art. 148 C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G.C.C. au fost reţinute ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile art. 1491 din acelaşi cod, ceea ce a condus la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin modalitatea efectivă de săvârşire, creându-se o stare de insecuritate.
Aşa încât, incidenţa cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., faţă de inculpatul recurent, în raport cu materialul probator administrat, precum şi cu hotărârea la o pedeapsă de 8 ani închisoare, chiar dacă nu este definitivă, impun în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a acestuia.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului G.C.C. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Aşa încât, Înalta Curte consideră că încheierea din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului apelant G.C.C. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.C. împotriva încheierii din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 31/P/2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.C. împotriva încheierii din 4 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. 31/P/Ap/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5884/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6086/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
