ICCJ. Decizia nr. 6121/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6121/2006
Dosar nr. 14129/1/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 7206/2/2006 (nr. vechi 2290/2006), a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului S.M.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 169 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În fapt, s-a stabilit că, la data de 23 februarie 2004, împreună cu alţi doi făptuitori prin ameninţarea cu cuţitul, în loc public au deposedat pe partea vătămată M.C. de un telefon mobil şi că ulterior, împreună cu aceleaşi persoane, la data de 25 februarie 2004, în loc public le-au deposedat prin violenţă, pe părţile vătămate P.M. şi O.M. de două telefoane mobile şi suma de 60.000 lei.
Instanţa de control judiciar, sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare, a apreciat că temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia impun continuarea privării de libertate a apelantului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M.M. care a solicitat punerea în libertate susţinând că măsura arestării preventive nu este legală.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că împotriva inculpatului S.M.M. a fost luată măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) (o faptă) şi de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) (două fapte) toate cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., reţinându-se că, la datele de 23 februarie 2004 şi 25 februarie 2004, în locuri publice a sustras prin violenţă telefoane mobile şi bani, de la trei părţi vătămate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, având în vedere probele de vinovăţie administrate, prin sentinţa penală menţionată, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia pronunţată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în urma modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 456/2006, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.M. împotriva încheierii din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 7206/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6086/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6148/2006. Penal → |
|---|
