ICCJ. Decizia nr. 5917/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5917/2006
Dosar nr. 9008/54/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 275 din 15 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 2745/P/2005 a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata C.G.
Petiţionara a fost obligată la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 lei RON, onorariu avocat din oficiu şi 47,3 lei RON taxă raport expertiză medico - legală.
Prima instanţă a reţinut că petiţionara condamnată C.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat motivând că are probleme cardiace grave şi ale aparatului respirator, afecţiuni ce necesită investigaţii în clinici de specialitate al Ministerului Sănătăţii.
În urma examinării medico - legale a condamnatei, din raportul de expertiză medico - legală nr. 124/ A1C7 din 14 aprilie 2006 întocmit de I.M.L. Craiova prima instanţă a reţinut că nu sunt confirmate afecţiunile semnalate de condamnată dar că aceasta prezintă totuşi „gastrită cronică" afecţiune ce poate fi tratată în reţeaua sanitară a D.G.P. - ului.
S-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., iar cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinţei penale a formulat apel condamnata care a susţinut că suferă de afecţiuni cronice astfel că se impune întreruperea executării pedepsei.
Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată, apreciind că aceasta nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, astfel că în mod just prima instanţă i-a respins cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de condamnată care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă motivele invocate în cererea introductivă şi a solicitat casarea hotărârilor atacate, iar pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, pentru a se putea trata de afecţiunile de care suferă.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată respectiv întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa".
Respingând cererea condamnatei de întrerupere a executării pedepsei, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel s-au întemeiat pe concluziile expertizei medico - legale, din care rezultă că afecţiunea de care suferă, respectiv gastrită cronică poate fi tratată în reţeaua sanitară a D.G.P.
Ca urmare, în mod corect instanţele au constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., deoarece condamnata nu se afla în imposibilitate de a executa pedeapsa, astfel că au respins ca neîntemeiată cererea acesteia.
Aşa fiind, recursul declarat de condamnată apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cât priveşte susţinerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că recursul declarat de condamnată, ar fi tardiv, este de observat că cererea de recurs formulată de recurentă este datată 17 iulie 2006, iar plicul în care s-a aflat recursul nu poartă nici o altă dată sau menţiune, în condiţiile în care condamnata aflată în stare de arest a expediat cererea prin intermediul autorităţilor Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova.
Cum Decizia instanţei de apel i-a fost comunicată condamnatei la 6 iulie 2006, iar aceasta a declarat recurs la 17 iulie 2006, singura dată menţionată în cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., astfel că a analizat pe fond motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5912/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5981/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
