ICCJ. Decizia nr. 5912/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5912/2006
Dosar nr. 3535/46/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
sentinţa penală nr. 17/ MF din 13 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş a fost condamnată inculpata M.M.M., la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., faptă prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus arestul preventiv cu începere de la data de 28 ianuarie 2006, la zi, precum şi durata reţinerii de 24 de ore.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a fost obligată să plătească suma de câte 430.000 lei vechi, lunar, cu titlu de prestaţie periodică începând cu data de 29 noiembrie 2005, data săvârşirii faptei, şi până la majoratul minorilor M.I.C., M.D.A. şi M.I.N.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata a fost căsătorită cu victima M.I., căsătorie din care au rezultat doi copii, iar o perioadă de timp aceasta a părăsit domiciliul, întreţinând relaţii intime cu alţi bărbaţi, dar, revenind în domiciliu, a dat naştere, în anul 2004, minorului I.N., în legătură cu care victima M.I. (soţul inculpatei) nu a formulat acţiune în tăgada paternităţii.
Datorită acestei situaţii, între inculpată şi soţul ei a apărut o stare tensionată care a degenerat în scandaluri şi loviri reciproce.
În seara zilei de 29 noiembrie 2005, victima, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a venit în domiciliul din comuna Merişani, a avut o discuţie cu inculpata, a lovit-o şi a alungat-o din casă împreună cu cei trei minori.
După ce victima a adormit, inculpata a intrat în bucătărie, a luat un topor, a revenit în camera unde se afla soţul ei şi i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu muchia toporului, cauzându-i leziuni care au condus la deces imediat.
Inculpata a aşezat victima într-o pătură, a dus-o în spatele casei şi a îngropat-o.
Întrucât s-a constatat dispariţia victimei au venit organele de poliţie, care au săpat chiar la locul în care victima era îngropată, însă datorită faptului că poliţiştii au fost chemaţi telefonic în altă parte, nu a fost descoperit cadavrul.
Temându-se că poliţiştii vor reveni, în seara de 28 decembrie 2005, inculpata a dezgropat cadavrul şi l-a transportat cu o sanie la circa 800 m, abandonându-l într-un canal.
În ziua următoare, respectiv la data de 29 decembrie 2005, fratele victimei, M.V., a descoperit cadavrul şi a anunţat organele de poliţie.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare a locului faptei, planşelor cu fotografii judiciare, procesului verbal de reconstituire, raportului de expertiză medico-legală (autopsie) întocmit de S.M.L. Argeş, raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Bucureşti, depoziţiilor martorilor M.V. şi I.R., probe coroborate cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 27/ A-MF din 6 septembrie 2006, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a dedus arestarea preventivă cu începere de la 29 decembrie 2005, la zi, şi nu de la 28 ianuarie 2006, aşa cum în mod greşit s-a menţionat.
Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond a analizat aceste criterii de individualizare a pedepsei, iar instanţa de apel a reverificat toate elementele de circumstanţiere ale faptei şi inculpatei.
Pericolul social concret al faptei comise este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracţiunea a fost săvârşită, respectiv faptul că inculpata a aşteptat ca victima să adoarmă, apoi a luat un topor şi i-a aplicat multiple lovituri cu muchia, cauzându-i decesul fulgerător. Relevant, sub acest aspect, este faptul că inculpata a ascuns victima timp de aproximativ o lună şi a expus pe cei trei copii minori care aveau posibilitatea să vadă împrejurările în care a decedat tatăl lor.
Cu privire la profilul moral al inculpatei, din probele aflate în dosar, se reţine că aceasta a părăsit domiciliul conjugal, a întreţinut relaţii intime cu alţi bărbaţi, determinând prin comportamentul său o stare tensionată în familie, urmată de incidente violente repetate.
Referitor la fapta comisă, inculpata a avut o poziţie oscilantă, încercând să inducă ideea că nu este autoarea omorului, ci fraţii victimei, recunoscând în final că ea şi-a ucis soţul.
Chiar dacă infracţiunea a fost săvârşită pe fondul unui context tensionat, inculpata acţionând într-o stare spontană de surescitare, posibilă pe planul structurii personalităţii sale (cu o slabă pregătire şcolară şi o redusă capacitate de autocontrol) nu se justifică reducerea pedepsei, raportat la celelalte elemente de individualizare, aşa cum sunt menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, pedeapsa aplicată a fost bine dozată, de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul Justiţiei va avansa onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 27/ A/MF din 6 septembrie 2006 aCurţii de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29 decembrie 2005 la 17 octombrie 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5893/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 5917/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
