ICCJ. Decizia nr. 5856/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5856/2006
Dosar nr. 6738/2/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 29 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu (dosar nr. 1114/2006), în temeiul art. 403 alin. (3), raportat la art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatului I.G., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 37 din 25 martie 2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu (modificată în căile de atac ale apelului şi recursului), prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că a fost condamnat abuziv şi netemeinic, iar faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa de fond a arătat că motivele invocate de petent prin cererea sa nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
S-a reţinut că petentul tinde a invoca dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar nu a învederat descoperirea nici unei fapte sau împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
S-a arătat că vinovăţia sa nu mai poate fi discutată în căile extraordinare de atac, decât strict în limitele motivelor prevăzute de aceste căi.
Împotriva sentinţei penale a Tribunalului Giurgiu, a declarat apel condamnatul, solicitând să se dispună achitarea sa întrucât este nevinovat.
Prin Decizia penală nr. 541/ A din 19 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul I.G. şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că revizuientul condamnat nu a dovedit existenţa unor fapte şi împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data judecării cauzei şi care ar putea conduce la o soluţie diametral opusă celei pronunţate în primul ciclu procesual.
Totodată, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a avut în vedere probele administrate şi le-a înlăturat doar pe cele care nu s-au coroborat cu materialul probator.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs revizuientul condamnat, în cuprinsul căruia a arătat că instanţele au pronunţat condamnarea sa pe nedrept, deşi probele de la dosar conduc spre ideea că nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 211 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de revizuientul condamnat şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, revizuientul-condamnat a invocat motivele de revizuire prevăzute la pct. 1 lit. a) al textului menţionat, dar nu a făcut dovada existenţei faptelor şi împrejurărilor noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, care ar fi putut determina pronunţarea unei alte soluţii.
Pe de altă parte, nici celelalte motive de revizuire cuprinse în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., nu se regăsesc în cauză, astfel că recursul condamnatului-revizuient va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G. împotriva deciziei penale nr. 541/ A din 19 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5832/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5893/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
