ICCJ. Decizia nr. 5985/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5985/2006
Dosar nr. 123/2/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiţionara D.C. prin mandatar C.C. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 6586 din 22 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Petiţionara şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. c), d) şi e) C. proc. pen., motivând în esenţă că Decizia penală nr. 6586/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi rezoluţia nr. 1313/P/2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sunt false.
Pentru a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 6 din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea petentei D.C. împotriva rezoluţiei nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a desfiinţat-o, trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarul public R.O.D. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin Decizia penală nr. 6586 din 22 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile parchetului şi intimatului R.O.D., casând sentinţa atacată şi, în rejudecare, respingând plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa a constatat că prezenta cerere de revizuire vizează, în fapt, Decizia nr. 6585/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost casată sentinţa instanţei de fond şi s-a menţinut rezoluţia de neurmărire nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001.
Pe calea revizuirii, însă arată instanţa, pot fi atacate numai hotărâri prin care s-a dispus, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal şi nu hotărâri prin care se rezolvă aspecte incidente.
În speţă, hotărârea pronunţată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., de cenzurare a soluţiei de neurmărire penală dispusă de procuror, care, evident, nu cuprinde o rezolvare a fondului cauzei, nu este supusă revizuirii şi, de urmare, o astfel de cerere este inadmisibilă.
Osebit, s-a mai arătat că nici motivul invocat de revizuient, respectiv conţinutul fals al deciziei nr. 6586/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al rezoluţiei nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a parchetului, nu este întemeiat, art. 394 lit. c) C. proc. pen., cerând ca un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals, şi nu însăşi hotărârea.
Împotriva acestei hotărâri revizuienta D.C., prin mandatar C.C., a declarat recurs, nemotivat în scris şi nesusţinut oral, recurenta deşi legal citată, neprezentându-se la dezbateri.
Recursul nu este fondat.
După pronunţarea hotărârii, la dosar a fost ataşată cererea recurentei, prin mandatar, prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că ar fi o discriminare şi o împiedicare a accesului liber la justiţie dispoziţia din textul de lege menţionat, potrivit căreia, în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, numai învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal, nu şi partea vătămată sau orice persoană interesată în cauză.
Curtea, în aceste circumstanţe, nu a avut posibilitatea să se pronunţe prin hotărâre însă constată că, faţă de motivul care a determinat respingerea, de către instanţa de fond, a cererii de revizuire, inadmisibilitatea acesteia în raport cu natura hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., este neîntemeiată, dispoziţiile criticate neavând legătură cu soluţionarea cererii de revizuire.
Revenind la recursul revizuientei D.C., se constată că, în adevăr hotărârile pronunţate în materia prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., nu pot fi atacate pe calea revizuirii şi, de urmare, o astfel de cerere, este inadmisibilă.
Într-un singur caz, cel prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana în privinţa cărora judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă şi aceasta numai atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organele de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1)C. proc. pen.
Într-o astfel de situaţie, reluarea urmăririi penală se dispune, potrivit art. 273 C. proc. pen., de către procuror.
Ori, petiţionara revizuientă nu a invocat, prin cerere, descoperirea unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, astfel că soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul revizuientei D.C., declarat prin mandatar C.C., urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.C., prin mandatar C.C. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 18 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5981/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6036/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
|---|
