ICCJ. Decizia nr. 5893/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5893/2006
Dosar nr. 13575/3/2006
Şedinţa publică din 16 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 640/ F din 30 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnaţii R.N. şi Şt.A.
Petiţionarii condamnaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1484 din 21 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1741 din 17 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatei R.N. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 5 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 512 din 4 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatului Şt.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
Analizând motivele invocate de condamnaţi, încheierea căsătoriei pe durata întreruperii executării pedepsei, instanţa de fond a apreciat că aceştia au posibilitatea împuternicirii unei persoane pentru a se ocupa de actele necesare, oficializarea relaţiei putându-se realiza şi în cadrul penitenciarului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel condamnaţii R.N. şi Şt.A., care au susţinut că în mod greşit au fost respinse cererile de întrerupere a executării pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 538/ A din 14 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 13575/3/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de condamnaţi.
Apelanţii condamnaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs condamnaţii R.N. şi Şt.A., care au reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1357/3/2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnaţii Şt.A. şi R.N. au solicitat întreruperea executării pedepselor de 8 ani respectiv 15 ani închisoare.
În susţinerea cererii, condamnaţii au arătat că intenţionează că se căsătorească, iar intervalul de 3 luni pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepselor le-ar permite acestora să se ocupe de procurarea actelor necesare.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Legea procesual penală nu defineşte noţiunea de „împrejurări speciale" lăsând la latitudinea instanţei să aprecieze în raport de datele concrete ale fiecărei cauze.
În speţă, instanţele au stabilit în mod corect faptul că cei doi condamnaţi îşi pot procura actele necesare încheierii căsătoriei prin împuternicirea unei alte persoane. Împrejurarea invocată de condamnaţi, încheierea căsătoriei, nu poate fi apreciată ca fiind o împrejurarea specială de natură a produce consecinţe grave dacă pedeapsa nu ar fi întreruptă.
Împrejurarea specială la care se referă legea, are în vedere o stare excepţională, neobişnuită, pentru înlăturarea căreia se impune intervenţia neîntârziată pentru a se preveni producerea unor consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Nefiind îneplinite condiţiile legii, hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondate, recurile declarate de condamnaţii R.N. şi Şt.A. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii condamnaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii condamnaţi Şt.A. şi R.N. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii condamnaţi la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5856/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5912/2006. Penal → |
|---|
