ICCJ. Decizia nr. 6142/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6142/2006
Dosar nr. 7104/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 236 pronunţată la 19 aprilie 2006 în dosarul nr. 22957/1/2005 (nr. vechi 7103/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus trimiterea plângerii formulate de partea vătămată F.G. împotriva inculpatului S.A., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa încheierea, Curtea, în esenţă, a reţinut următoarele:
La 10 noiembrie 2003, sub nr. de dosar 7929/2003, s-a înregistrat la Judecătoria Târgu Mureş, plângerea părţii vătămate F.G. de tragere la răspundere penală a inculpaţilor P.V., M.V., N.V., reprezentanţi ai Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mureş, precum şi a avocatului S.A., din Baroul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, prevăzute de art. 205 şi de art.206 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În motivarea plângerii, partea vătămată a susţinut că la termenele de judecată din 29 octombrie şi 28 noiembrie 2003, acordate într-un dosar ce avea ca obiect o cerere de strămutare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpaţii au făcut afirmaţii şi aprecieri jignitoare şi calomnioase la adresa sa, acestea prejudiciindu-i demnitatea şi respectul de sine.
Judecătoria Târgu Mureş, prin încheierea din 25 octombrie 2004, a dispus disjungerea cauzei în ce-l priveşte pe inculpatul S.A.
Tribunalul Mureş, prin Decizia penală nr. 456 din 21 octombrie 2005, a admis recursul declarat de partea vătămată şi, printre altele, în temeiul art. 38 C. proc. pen., a disjuns cauza, iar conform art. 42 din acelaşi cod, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, competenţa soluţionării recursului în ce-l priveşte pe inculpatul S.A.
Decizia a reţinut că S.A. a dobândit calitatea de deputat, ceea ce, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi art. 40 alin. (2) C. proc. pen., atrage competenţa de soluţionare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, Curtea a reţinut că în ce-i priveşte pe senatori şi deputaţi, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., sens în care a pronunţat încheierea menţionată.
La data de 26 aprilie 2006, sub nr. de înregistrare 15705, F.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii, cale extraordinară de atac motivată pe cazul prevăzut de art. 386 pct.1 C. proc. pen., ea înscriind că a fost citată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza unui aranjament ordinar, în mod nelegal, pentru F.O.N.D., plângere fond, deşi obiectul dosarului era recurs, situaţie adusă la cunoştinţa completului, astfel încercându-se deturnarea dosarului de recurs către parchet, deşi competenţa de judecare aparţine instanţei, dar prin aceste mârşăvii s-a încercat „achitarea inculpatului S.A., care are mai relaţii la I.C.C.J."
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestaţie în anulare sunt imperativ şi limitativ prevăzute.
La lit. a) a respectivului articol, este prevăzut cazul „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii".
Din verificarea lucrărilor dosarului nr. 7103/2005, se reţine că pentru termenul de judecată 12 aprilie 2006, F.G. a fost citată şi a fost prezentă personal în instanţă, astfel ea cunoscând mersul dezbaterilor, sens în care a cerut amânarea pronunţării pentru a depune acte.
Prin încheierea pronunţată la termenul din 12 aprilie 2006, instanţa a dispus, printre altele, amânarea deliberării pentru 19 aprilie 2006.
Conform art. 291 alin. (3) C. proc. pen., partea prezentă la un termen (cum este cazul în cauză) nu mai este citată pentru termenele ulterioare.
Ca atare, contestaţia în anulare motivată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a), nu este fondată.
În ce priveşte considerentele personale înscrise în dezvoltarea contestaţiei, aşa cum s-a detaliat, acestea exced cadrului procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinată.
În conformitate cu dispoziţiile art.192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva încheierii nr. 236 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 22957/1/2005 (nr. vechi 7103/2005).
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5988/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6257/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
