ICCJ. Decizia nr. 6380/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6380/2006

Dosar nr. 5910/2/2006

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118 din 6 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A.C.R. împotriva ordonanţei nr. 6013/2591 din 8 mai 2006, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

A.C.R. a formulat plângere penală, în temeiul dispoziţiilor art. 278¹ C. proc. pen., împotriva ordonanţei nr. 6013/2591 din 8 mai 2006, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată împotriva procurorului S.S.M. din parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a formulat o sesizare penală împotriva numitului G.F., preşedintele A.N.S., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen., plângerea fiindu-i repartizată spre soluţionare procurorului S.S.M.

Conform legii penale, s-a maisusţinut că acesta era incompatibil să soluţioneze cauza, deoarece în perioada 1996-1997 a fost ministru al tineretului şi sportului şi vicepreşedinte al P.N.L. – C.D.

Prin rezoluţia din 14 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta neexistând.

Prin ordonanţa nr. 6013 din 8 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de recuzare a procurorului S.M.S., ca neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 48 – art. 53 C. proc. pen.

În considerentele hotărârii recurate s-a reţinut că cererea de recuzare a procurorului a fost corect respinsă, nefiind realizate condiţiile prevăzute de art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petenta A.C.R.

Prin motivele scrise parchetul a criticat hotărârea pentru nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau calitatea persoanei, apreciind că în cauză instanţa competentă să soluţioneze plângerea potrivit art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., era Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Recurenta petentă nu a formulat motive de recurs în scris, dar prezentă prin consilier juridic la data soluţionării cauzei a cerut admiterea recursului pentru aceleaşi considerente ce au fost invocate prin recursul parchetului.

Criticile formulate urmează a fi examinare în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., constatându-se că hotărârea atacată este supusă casării, nefiind respectate dispoziţiile imperative privind competenţa de soluţionare a cauzei.

Într-adevăr, din actele depuse rezultă că împotriva numitului G.F., în calitate de preşedinte al A.N.S., au fost efectuate acte de cercetare de procurorul S.M.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea prevăzută de art.248 C. proc. pen., la plângerea petentei A.C.R. În acest sens, prin rezoluţia nr. 431/P/2006 din 14 iunie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. proc. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În raport de împrejurările de fapt amintite şi de dispoziţiile art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., competentă să judece plângerea îndreptată împotriva soluţiei procurorului este instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Cum, pe de altă parte, calitatea de preşedinte al A.N.S. a intimatului nu atrage competenţă specială, după persoană, este evident că, competenţa de soluţionare a plângerii nu aparţinea Curţii de Apel Bucureşti, ci Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti în a cărei rază se află sediul A.N.S.

În atare situaţie, critica formulată de parchet este fondată şi potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate, se va casa hotărârea atacată şi cauza se va trimite la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Instanţa competentă se va pronunţa asupra admisibilităţii plângerii, procedând la soluţionarea ei potrivit dispoziţiilor legale în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petiţionara A.C.R. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 6346/2006. Penal. Cerere de întrerupere a...		ICCJ. Decizia nr. 6392/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6380/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs