ICCJ. Decizia nr. 5559/2006. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5559/2006
Dosar nr. 102/2/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
Din analiza probelor din dosar reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1499 din 3 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2541/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului P.G. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., ca nefondată, formulată de inculpatul P.G. prin avocat.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei S.V. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 săvârşită în calitate de autor în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în calitate de complice.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul P.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpat următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte lunar la S.P.V.R.I.;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării de la 13 aprilie 2004 la 27 iunie 2005.
În baza art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpata S.V., la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte lunar la S.P.V.R.I.;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;d să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării de la 13 aprilie 2004 la 27 iunie 2005.
S-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.000.000 lei revenind fiecăruia câte 2.500.000 lei.
Instanţa de judecată a reţinut că în urma unui denunţ formulat de martorul C.S. s-a organizat surprinderea în flagrant a inculpatei S.V., care s-a oferit să îi vândă o minoră prostituată. În acest scop i s-a înmânat martorului o sumă de bani, după care s-a întâlnit cu inculpata în str. Izvorul Oltului. Acesta a telefonat coinculpatului P.G., care a revenit la întâlnire cu minora parte vătămată C.I. În urma negocierilor purtate între inculpat şi martor, P.G. a încasat de la C.S. suma de 100 dolari S.U.A., 70 euro şi 600.000 lei, fiind surprins de organele de poliţie.
Cercetările ulterioare au stabilit că în luna aprilie 2004 minora C.I., în vârstă de 16 ani a fost acostată de un proxenet pe nume N., care ulterior a vândut-o inculpatului P.G., în scopul de a o exploata prin practicarea prostituţiei.
În aceeaşi lună, P.G. a vândut-o martorului C.S., întâlnirea acestora fiind intermediată de coinculpata S.V.
Situaţia de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de urmărire penală, declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi inculpaţilor.
Avându-se în vedere că inculpata S.V. nu a acţionat în calitate de autor ci de complice, conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art.26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii P.G. şi S.V., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului parchetul a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală întrucât nu a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 C. pen.
Cu privire la inculpata S.V., a solicitat menţinerea încadrării juridice din rechizitoriu şi condamnarea inculpatei, ca autor al infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), arătând că acţiunea inculpatei a fost specifică autoratului, respectiv transferarea părţii vătămate de la inculpatul P.G. la martorul denunţător C.S. în scopul exploatării sexuale.
Cu privire la inculpatul P.G. a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., în raport de gravitatea şi pericolul social al faptei comisă.
Un alt motiv de apel a vizat neaplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru ambii inculpaţi, în raport de modificările aduse art. 13 din Legea nr. 678/2001 prin OUG nr. 79/2005 prin care au fost majorate limitele de pedeapsă.
Inculpatul P.G. în apelul formulat a solicitat reducerea pedepsei iar inculpata S.V., fără să ceară expres achitarea, a criticat instanţa de fond că a dat prioritate probelor administrate în faza de urmărire penală, înlăturând nejustificat declaraţia ei dată în faţa instanţei, din care rezultă că întreaga ei activitate a constat în a-l prezenta pe inculpatul P.G., martorului C.S.
Prin Decizia penală nr. 156/ A pronunţată la data de 24 februarie 2006 de4 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi rejudecând în fond, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului P.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani şi inculpatei S.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Curtea a înlăturat aplicarea art. 861 – art. 844 C. pen., faţă de inculpatul P.G., dispunând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenţie, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.G. şi S.V.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că tribunalul neaplicând inculpaţilor pedeapsa complementară a infracţiunii unor drepturi a încălcat dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, care prevede pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară.
A mai reţinut că în mod corect prima instanţă, pe baza probelor administrate a solicitat că inculpata S.V. doar a intermediat traficarea părţii vătămate între inculpat şi martorul C.S., nedesfăşurând nici una din activităţile care intră în componenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Cu referire la critica nereţinerii art.13 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile s-a motivat că prima instanţă, chiar dacă nu a menţionat expres dispoziţiile sus-arătate, le-a dat eficienţă, aceasta observându-se în cuantumul pedepselor aplicate.
Curtea a apreciat că faţă de inculpatul P.G. se impune înlăturarea art. 861 – art. 864 C. pen., întrucât în raport de gravitatea infracţiunii comise şi de persoana inculpatului scopul pedepsei nu va putea fi realizat decât prin exercitarea acestuia în detenţie.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs inculpaţii P.G. şi S.V.
Recursul nu a fost motivat în scris iar în susţinerea orală a acestuia inculpatul P.G. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aşa cum a dispus instanţa de fond. În motivarea acestei cereri a arătat că a avut o poziţie procesuală corectă, este încadrat în muncă şi are familie închegată.
Inculpata S.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi sentinţei de condamnare şi rejudecând cauza să se dispună achitarea în condiţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., În motivarea recursului inculpata reiterat susţinerile din apel.
Examinând recursurile inculpaţilor împotriva instanţei de apel în raport de motivele de recurs ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul P.G. şi a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C. proc. pen., pentru inculpata S.V., Înalta Curte apreciază recursurile nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Recursul inculpatului P.G. vizează numai modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare întrucât instanţa de apel a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 861 – art. 864 C. pen., şi executarea pedepsei într-un loc de deţinere.
Inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în care persoana traficată a fost o minoră în vârstă de 15 ani. Astfel, pericolul social al faptei comisă de inculpat este agravat de împrejurarea că inculpatul i-a dat-o pe minoră martorului C.S. în schimbul sumei de 6.800.000 lei (respectiv 100 dolari, 70 euro şi 700.000 lei, care s-a găsit asupra lui în scopul câştigării unor sume de bani în urma practicării prostituţiei de către minoră.
Relevanţa pentru stabilirea profilului inculpatului este declaraţia minorei „în data de 13 aprilie 2005, R. (inculpatul) a venit supărat şi mi-a spus că nu a reuşit să facă nici un ban cu mine şi că este nevoit să mă dea, iar după ce-şi va reveni din punct de vedere financiar, mă va lua înapoi".
Este neîndoielnic că inculpatul îşi asigura resursele financiare din obligarea minorei să se prostitueze, folosind-o apoi ca obiect de schimb în tranzacţia încheiată cu martorul C.S.
Împrejurarea că inculpatul este tânăr, că soţia sa este bolnavă, fiind operată de tumoară mamară stângă, precum şi lipsa antecedentelor penale a fost valorificată de instanţa de fond şi instanţa de apel atunci când au stabilit pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Scopul pedepsei nu poate fi realizat dacă inculpatul, cu acest profil socio-moral ar rămâne în libertate, fiind supus tentaţiei de a comite noi fapte de acelaşi gen pentru a-şi asigura existenţa.
În mod corect instanţa de apel a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare în detenţie.
Cu privire la inculpata S.V., instanţele au reţinut că aceasta a intermediat vânzarea minorei de către inculpatul P.G. martorului C.S., aceasta fiind surprinsă de lucrătorii de poliţie la faţa locului în momentul perfectării tranzacţiei. Această stare de fapt este confirmată de martorul C.S., care a declarat constant că a fost contactat de inculpată, care a aranjat tranzacţia, solicitând pentru ea un comision, şi de declaraţia în acelaşi sens a martorei M.S.
Apărarea inculpatei, că nu a avut cunoştinţă de intenţia inculpatului P.G. şi că ea a intermediat doar acordarea unui împrumut de către martorul C.S. inculpatului, este de circumstanţă şi nu este susţinută de nici o probă de la dosar.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită de primele instanţe pe baza probelor de la dosar, respectiv declaraţia martorului C.S., martorei M.S., inculpatului P.G., minorei C.A. şi a procesului verbal de constatare a flagrantului.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor nefondate şi nefiind identificat nici un alt caz de casare dintre cele care pot fi invocate din oficiu, apreciază Decizia recurată ca fiind legală şi temeinică. Urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor P.G. şi S.V. să fie respinse ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 156/ A din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 5557/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 5588/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
---|