ICCJ. Decizia nr. 5988/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5988/2006
Dosar nr. 4593/2/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iunie 2006, dată în dosarul nr. 4593/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti a scos de pe rol cauza şi a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru efectuarea actelor premergătoare faţă de judecătorul M.M., având în vedere plângerea formulată de petent sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248 şi 249 alin. (1) C. pen.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 3 mai 2006 s-a înregistrat pe rolul instanţei, acţiunea penală formulată de petentul I.D.C. împotriva intimatei M.M., judecător la Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
În motivarea cererii, petiţionarul a pretins că, prin sentinţa civilă nr. 4503 din 7 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3719/2003, intimata a încălcat grav legile, furnizând părţii adversă căreia i-a acordat numeroase privilegii prin admiterea acţiunii intentate de aceasta din urmă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că pentru efectuarea actelor premergătoare faţă de intimata M.M. având în vedere faptele reclamate se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul care a cerut desfiinţarea încheierii atacate şi continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.
Calea de atac a recursului folosită de petent este admisibilă potrivit art. 311 C. proc. pen., combinat cu art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de dezinvestire şi de trimitere a cauzei la parchet este conformă legii.
Astfel, în raport de infracţiunile ce se pretind a fi comise de un judecător şi care au fost sesizate prin plângere, potrivit art. 222 C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., situaţie în care se impunea sesizarea organului de urmărire competent, în temeiul art. 221 C. proc. pen.
Instanţa de fond, constatând în mod corect că, petentul nu a sesizat organul competent, ci s-a adresat direct instanţei, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti, s-a conformat dispoziţiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., şi a trimis plângerea greşit îndreptată, la organul competent să efectueze acte premergătoare în eventualitatea începerii urmăririi penale.
Aşa fiind, soluţia atacată este legală şi temeinică şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.D.C. împotriva încheierii din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4593/2/2006.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5626/2006. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6142/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
