ICCJ. Decizia nr. 6257/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6257/2006
Dosar nr. 37951/2/2005
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 597 din 21 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B. la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2004 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.B. a sumei de 12.500.000 lei primită de la colaboratorul I.E. şi a sumei de 500.000 lei primită de la martorul R.C.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.B. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F. la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F. la 10 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 3.500.000 lei de la inculpatul S.F.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligatinculpatul S.F. la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G.S. la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 520 dolari S.U.A. şi 40 Euro de la inculpatul T.G.S.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea drogurilor rămase în urma expertizării şi depuse la Camera de corpuri delicte, conform dovezilor de la dosar urmărire penală.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.G.S. la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în zilele de 23 iunie 2004 şi 1 iulie 2004, inculpatul C.B. a intermediat vânzarea unei cantităţi de 1,85 grame cocaină, către colaboratorul I.E. pentru suma de 12.500.000 lei, iar la data de 3 septembrie2004 a intermediat martorului R.C., de la inculpatul S.F., vânzarea cantităţii de 0,58 grame cocaină pentru suma de 500.000 lei.
În sarcina inculpatului S.F. s-a reţinut că a vândut inculpatului C.B., la data de 3 septembrie 2004, cantitatea de 0,58 grame cocaină, cu suma de 3.500.000 lei, deţinând 1,90 grame MDMA în vederea consumului propriu.
Inculpatul T.G.S., în seara de 3 septembrie 2004, a vândut inculpatului S.F. cantitatea de 8,50 grame cocaină, deţinând şi cantitatea de 93,777 grame cocaină în vederea comercializării.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel toţi cei trei inculpaţi care au criticat-o, ca netemeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, solicitând să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante personale recunoscute în favoarea lor.
Prin Decizia penală nr. 452 din 14 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.B., S.F. şi T.G.S.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaţilor de la 3 septembrie 2004 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestora.
Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 1.100.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin Decizia penală nr. 5827 din 17 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de inculpatul C.B., S.F. şi T.G.S., s-a casat Decizia penală atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Investită cu soluţionarea apelurilor Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 407 din 25 mai 2006, a admis apelurile inculpaţilor şi a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.G.S. în cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen., înlăturând art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.F. şi l-a condamnat pe acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., la 10 luni închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-au contopit pedepsele potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul S.F. să execute în final 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus prevenţia de la 3 septembrie 2004 la zi pentru fiecare inculpat.
În sfârşit cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii S.F. şi T.G.S.
Inculpatul T.G.S. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 692/2002.
Inculpatul S.F. a cerut în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei ca urmare a efienticizării circumstanţelor atenuante.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din Decizia atacată într-o primă motivare, se reţine de instanţă că, apelurile inculpaţilor C.B., S.F. şi T.G.S. sunt întemeiate sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei accesorii.
În acest context s-a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi în raport de infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege reţinută în sarcina inculpatului S.F.
În continuare se reţine că în mod greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sarcina inculpatului T.G.S., fiind împlinit termenul de reabilitare.
Mai apreciază instanţa de control judiciar referitor la inculpatul C.B. că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 861 C. pen., având în vedere pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, care este de la 10 la 20 ani închisoare, făcând imposibilă incidenţa dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Cu toate acestea, reţine instanţa, că motivele invocate de apelanţi sunt nefondate, apreciind că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.F. au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe baza acestei motivări contradictorii instanţa de control judiciar pronunţă Decizia atacată prin care „se admite apelurile inculpaţilor S.F., T.G.S. şi C.B. pronunţându-se astfel cum s-a arătat numai referitor la inculpaţii T.G.S. şi S.F. deşi în considerente se face vorbire şi de inculpatul C.B.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că există o vădită contradicţie între considerentele deciziei şi minuta scrisă, motiv pentru care va admite recursurile declarate de inculpaţii T.G.S. şi S.F. şi va extinde efectele recursurilor acestora şi asupra inculpatului C.B. şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Se va menţine arestarea preventivă a inculpaţilor S.F., T.G.S. şi C.B., urmând ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului S.F. să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.F. şi T.G.S. împotriva deciziei penale nr. 407 din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi extinde efectele recursurilor acestora şi asupra inculpatului C.B.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi o trimite spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii sus-amintiţi la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Menţine arestarea preventivă a inculpaţilor S.F., T.G.S. şi C.B.
Onorariul în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.F., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6142/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6346/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
