ICCJ. Decizia nr. 6214/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6214/2006
Dosar nr. 6215/54/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 13 februarie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii C.V.I., R.M. şi V.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (3) lit. f) C. pen.
Totodată, instanţa a luat act că partea vătămată C.N.-C.F.R. SA, sucursala Regională Craiova nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În esenţă, s-a reţinut că, la 19 ianuarie 2005, şi apoi, la 20 ianuarie 2005, inculpaţii s-au deplasat în apropierea unei gropi de gunoi, situată la cca. 150-200 m de staţia C.F.R. - Piatra Olt, unde au efectuat săpături pentru a extrage din pământ un cadru de boghiu metalic, pe care, după ce l-au scos la suprafaţă, l-au secţionat şi l-au transportat spre un centru de colectare a fierului vechi, fiind surprinşi, în drum, de organele de poliţie.
Pentru a pronunţa achitarea, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit declaraţiilor martorilor, boghiul metalic se afla îngropat în pământ, lângă o groapă de gunoi, unde erau abandonate tot felul de obiecte metalice.
Fiind, aşadar, abandonat, obiectul însuşit de inculpaţi nu se afla la data comiterii faptei în posesia sau detenţia părţii vătămate, astfel că nu se poate reţine existenţa unei acţiuni de deposedare, ca o componentă, care este indispensabilă pentru realizarea elementului material al laturii obiective la infracţiunea de furt.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 173 din 23 mai 2006, a respins apelul parchetului.
Prin recursul declarat, parchetul susţine că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este netemeinică şi nelegală, pentru motivele arătate în scris, existente la filele 2-4 din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi susţinute oral de procuror, în şedinţa de judecată.
Recursul nu este fondat.
Pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt, constând în acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, este necesar să se dovedească, prin probe, cele două componente ale laturii de luare : deposedarea celui care deţine bunul şi imposedarea cu acel bun a autorului acţiunii de luare.
Or, în cauză, din declaraţiile martorilor L.A., N.G., L.E., N.I., D.F. şi R.V., s-a dovedit că acel boghiu metalic se afla într-o zonă apropiată de groapa de gunoi, unde sunt abandonate obiecte metalice, loc din care era de notorietate că se colectau obiecte abandonate, ca deşeuri de fier vechi.
Aşa fiind, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect inexistenţa unui subelement material al acţiunii de luare, fără de care nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de furt.
În concluzie, soluţia de achitare a inculpaţilor este temeinică şi legală şi, drept urmare, recursul parchetului va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 173 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe intimaţii inculpaţi C.V.I., V.A. şi Ş.M. (fost R.).
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6143/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6234/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
