ICCJ. Decizia nr. 6261/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6261/2006
Dosar nr. 34/89/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 5 aprilie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaţilor M.I.D. şi C.G., la câte o pedeapsă de câte doi ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi e) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate şi în sfârşit au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că, în data de 7 noiembrie 2005, partea vătămată s-a deplasat la concubina sa în satul Sălceni. După ora 18,00 partea vătămată a plecat spre domiciliu întâlnindu-se cu inculpatul C.G., aflat în stare de ebrietate. În acest context, cei doi au mers împreună o parte din drum, timp în care inculpatul I-a luat părţii vătămate pălăria de pe cap, în final restituind-o.
Între timp, cei doi s-au întâlnit şi cu inculpatul M.I.D. aflat şi el în stare de ebrietate.
Cum cei doi inculpaţi au rămas să stea de vorbă, partea vătămată şi-a continuat drumul.
Între timp cei doi inculpaţi s-au hotărât să agreseze partea vătămată, lucru despre care I-au spus şi numitei C.C. Surprinsă partea vătămată de cei doi inculpaţi, a fost lovită de inculpatul M.I. cu palma peste faţă trântindu-l la pământ.
În aceste condiţii inculpatul M.I. a imobilizat partea vătămată ţinând-o cu mâna de gură (împiedicându-l să strige, timp în care inculpatul C.G. I-a sustras din buzunare un spray deodorant, o sticlă cu ţuică şi pălăria, fiind în continuare agresat de inculpaţi.
Pentru a se înceta agresiunea partea vătămată s-a oferit să le dea bani, ceea ce a şi făcut dându-i inculpatului C.G. 20.000 lei vechi.
Acesta a luat banii şi I-a împărţit în jumătate cu inculpatul M.I., după care cei doi inculpaţi au părăsit locul faptei.
După comiterea faptei cei doi au revenit la locuinţa fostei concubine a părţii vătămate căreia i-au povestit cum l-au agresat pe S.G.
Inculpatul M.I. a luat spray-ul pe care l-a dăruit cumnatului său fără a-i spune care este provenienţa iar inculpatul C.G. a luat pălăria. Bunurile au fost ulterior predate organelor de poliţie.
S-a mai reţinut că în urma violenţelor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii au declarat apel susţinând netemeinicia, întrucât la individualizarea pedepselor nu s-a ţinut seama de toate circumstanţele reale şi personale ce impuneau pedepse mai blânde.
Totodată, s-au invocat prevederile Legii nr. 278/2006 de modificare a Codului penal, lege mai favorabilă în raport de care au cerut schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepselor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 220 din 5 septembrie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii pronunţată de instanţa de control judiciar inculpaţii au declarat recurs reiterând motivele invocate în apel.
Examinând Decizia atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, recursurile nefondate.
Critica vizează greşita individualizare a pedepselor.
Se constată că instanţa de fond şi de apel, au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (loc public, însoţit de un alt făptuitor) cât şi circumstanţele personale.
În raport de aceste date, instanţele au apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Totodată, Curtea constată că instanţa de fond a dat dovadă de clemenţă atunci când a redus cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nefiind motive pentru o nouă reducere chiar dacă inculpaţii au vocaţie la suspendarea condiţionată a pedepselor potrivit Legii nr. 278/2006 care modifică şi completează C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursurile inculpaţilor, ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi M.I. împotriva deciziei penale nr. 220 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe fiecare recurent inculpat să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6253/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6337/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
