ICCJ. Decizia nr. 6126/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6126/2006
Dosar nr. 4184/2/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Pe data de 23 mai 2005, petiţionarul L.M., în calitate de persoană vătămată, a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de notarul public L.D., sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), abuz în serviciu în formă calificată (art. 2481 C. pen.) nerespectarea art. 6 din Legea nr. 36/1995 şi art. 70 din Ordinul pentru adoptarea regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995.
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că notarul public, care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 758 din 19 iunie 2003, intervenit între el în calitate de cumpărător şi numiţii D.C. şi D.E. în calitate de vânzători, cu bună ştiinţă a consemnat în textul acestuia date neconforme cu realitatea, privind suprafaţa terenului deţinut de vânzători, vecinătăţile şi dimensiunile terenului pentru care vânzătorii nu au prezentat acte de proprietate.
Prin rezoluţia nr. 1048/P/2005 din 20 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul L.D., reţinându-se că faptele penale reclamate nu există.
Ca urmare a plângerii formulate de petiţionarul L.M., prin rezoluţia nr. 2275/II/2/2005, din 1 septembrie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a infirmat rezoluţia nr. 148/P/2005 şi a dispus completarea cercetărilor penale.
După administrarea probelor indicate prin rezoluţia de infirmare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus prin ordonanţa nr. 1048/P/2005 din 13 martie 2006, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.D., cercetat pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Totodată, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la învinuiţii D.C., D.E. şi S.D. şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Întrucât plângerea formulată împotriva ordonanţei sus-arătate nu a fost soluţionată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în termenul prevăzut de lege, petiţionarul L.M. s-a adresat pe data de 17 aprilie 2006, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Bucureşti, solicitând desfiinţarea ordonanţei nr. 1048/P/2005 din 13 martie 2006 şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarul public pentru faptele reclamate.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 573/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei procurorului.
Prin sentinţa penală nr. 92 din 26 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 4184/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţiaa II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul L.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu de către notarul public cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, care să atragă răspunderea penală a acestuia.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat recurs petiţionarul, solicitând desfiinţarea ordonanţei procurorului şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 215, art. 246, art. 2481, art. 289 şi art. 290 C. pen., faţă de notarul public L.D.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum este definit de art. 200 C. proc. pen., legea procesual penală a determinat precis şi concret regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârşirea infracţiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei sau ordonanţei în raport de lucrările şi materialul din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Pentru a respinge plângerea petiţionarului L.M. şi a menţine ordonanţa atacată, instanţa de fond a constatat că în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reţinut că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
Într-adevăr nu se poate reţine în sarcina notarului public faptul că nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu în momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea din data de 19 iunie 2003, întrucât din probe nu rezultă că interesele legale ale petiţionarului L.M., în calitate de cumpărător au fost vătămate sau că, prin activitatea sa, notarul public ar fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Astfel, întreaga suprafaţă de teren prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare că a fost cumpărată şi plătită de petiţionar – 4456 m2 teren intravilan se află în proprietatea acestuia.
Aşa cum rezultă din dosar, contractul de vânzare autentificat sub nr. 758 din 19 iunie 2006 a fost trimis de la Biroul Notarului Public L.D. către Judecătoria Urziceni – Biroul de Carte Funciară, în vederea înscrierii în cartea funciară nedefinitivă, urmând ca documentaţia cadastrală să fie procurată şi prezentată de către dobânditor, conform Legii nr. 7/1996.
Chiar pe data de 19 iunie 2003, petiţionarul L.M. a depus la Oficiul de cadastru, geodezie şi carteografie Ialomiţa documentele în vederea atribuirii numărului cadastral provizoriu, necesar la înscrierea proprietăţii în Cartea Funciară, prilej cu care a dat şi o declaraţie pe propria răspundere că bunul imobil măsurat (teren 4456 m2) este proprietatea sa, asumându-şi răspunderea pentru identificarea şi individualizarea limitelor bunului imobil măsurat.
Aşa fiind, soluţia criticată de petiţionar, în condiţiile inexistenţei acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că poate începe urmărirea penală, este temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către intimatul L.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiţionar L.M. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 26 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul Dan Laurenţiu şi respinge celelalte pretenţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6098/2006. Penal. Revocarea suspendării... | ICCJ. Decizia nr. 6143/2006. Penal → |
|---|
