ICCJ. Decizia nr. 6253/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6253/2006
Dosar nr. 10540/1/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 23 martie 2006, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului S.V.F., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P., fapta din 22 decembrie 2005) şi, la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (parte vătămată G.G., fapta din 23 decembrie 2005).
S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 23 decembrie 2005 şi de la 28 decembrie 2005 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G.G. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi a art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea vătămată P.P., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 19 milioane lei şi 160 Euro.
În sfârşit inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de instanţa de fond că în noaptea de 22 decembrie 2005, inculpatul prin violenţă împreună cu alte persoane au deposedat de bijuterii de aur, telefon mobil, în valoare de 20 milioane lei, partea vătămată P.P., iar în ziua de 23 decembrie 2005 în centrul oraşului Ploieşti, în aceleaşi condiţii, a deposedat partea vătămată G.G. de o borsetă în care se afla suma de 14 milioane ROL şi 325 euro.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate P.P. şi ca atare se impune achitarea sa şi reducerea pedepsei pentru cealaltă faptă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 159 din 17 mai 2006, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri pronunţate de instanţa de control judiciar, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel. În principal inculpatul a cerut achitarea în ce priveşte fapta de tâlhărie, parte vătămată P.P., arătând că altele sunt persoanele făptuitoare şi reducerea pedepsei pentru cea de a doua faptă.
În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţei atenuante.
Examinând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat.
Apărarea vizează greşita reţinere a situaţiei de fapt în raport de care a fost considerat autor al unei fapte pe care nu a săvârşit-o.
Această susţinere este contrazisă de înregistrările video de pe camera instalată în incinta benzinăriei care atestă participaţia efectivă a inculpatului la sustragerea cu violenţă a bunurilor părţii vătămate P.P., astfel încât apărarea inculpatului care vizează achitarea este neîntemeiată şi va fi înlăturată ca atare.
Cât priveşte critica care vizează individualizarea pedepsei, instanţa de fond şi cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (loc public), cât şi circumstanţele sale personale (o atitudine parţial sinceră, recunoscând cea de a doua infracţiune, nerestituind prejudiciul).
În raport de aceste date, instanţele au apreciat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, se poate realiza scopul preventiv-educativ al pedepsei, nefiind motive de reducerea acesteia.
Ca atare, nefiind motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa arestarea preventivă la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.F. împotriva deciziei penale nr. 159 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de 24 ore din 23 decembrie 2005 şi arestarea preventivă de la 28 decembrie 2005, la 27 octombrie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6234/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6261/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
