ICCJ. Decizia nr. 6092/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6092/2006
Dosar nr. 369/46/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164/ F din 21 decembrie 2005, Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul C.I.M., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 861 alin. (1) şi alin. (31) şi a art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de încercare de 4 ani, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor şi să respecte dispoziţiilor art. 863 alin. (1) lit. a) şi d) şi alin. (3) lit. a) şi C. pen. şi să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
S-a luat act că partea vătămată A.N.I.F., sucursala Dunăre Olt - Unitatea de Administrare Vâlcea nu s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost acoperit.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 20 martie 2003, în baza unei înţelegeri prealabile inculpaţii C.I.M., S.I. şi I.M. au sustras 42 ml. ţeavă de irigaţii din sistemul de irigaţii Mihăeşti – Băbeni, aflat în stare de funcţionare.
Prin sentinţa penală nr. 211 din 22 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea inculpaţii S.I. şi I.M. au fost condamnaţi la câte 2 ani închisoare cu aplicarea art. 867 C. pen., iar cu privire la inculpatul C.I.M. s-a dispus urmărirea penală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a declaraţiilor martorului ocular C.M., a declaraţiilor inculpaţilor S.I. şi I.M. şi a declaraţiilor de necunoaştere a faptei date de inculpat la urmărirea penală.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 62/ A din 13 aprilie 2006, a respins apelul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondate criticile formulate în sensul că fapta a fost greşit încadrată prin reţinerea dispoziţiilor agravantei de la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive respectiv intenţia şi în subsidiar că modalitatea de executare a pedepsei nu a fost corect aleasă impunându-se aplicarea art. 81 C. pen.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că fapta a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât cei 42 ml. de ţeavă au fost sustraşi de la un sistem de irigaţii funcţional şi că fapta a fost comisă cu intenţia de apropiere a respectivelor bunuri şi că modalitatea de executare prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură a asigura reeducarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.I.M. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că faptei s-a dat o greşită încadrare juridică prin reţinerea agravantei de la art. 209 alin. (3) lit. b) şi c) pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată sub aspectul modalităţii de executare a acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul schimbării încadrării juridice şi aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul declarat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
1. Pentru a fi reţinută infracţiunea de furt calificat în formă agravată prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., referitoare la furtul de componente ale sistemelor de irigaţii, este necesar a se stabili dacă în momentul sustragerii bunurile erau efectiv integrate într-o reţea sau un sistem de irigaţii, aflat sau nu în funcţionare ori dacă erau elemente disparate neintegrate efectiv într-un atare sistem.
Din actele depuse de partea civilă şi din expertiza efectuată în cauză rezultă că ţeava sustrasă de inculpatul recurent împreună cu alte două persoane, era integrată în antena de irigaţii A10, care făcea parte din amenajarea interioară Mihăeşti – Băbeni a Unităţii de Administrare Vâlcea a A.N.I.F., în stare de funcţionare la data de 20 martie 2003, aplicarea udărilor urmând a începe la 1 mai 2003.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei prin reţinerea agravantei menţionate este corectă, iar motivul de casare invocat este nefondat.
2. Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că instanţele având în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei şi împrejurările săvârşirii infracţiunii au coborât sancţiunea sub minimul legal, prin recunoaşterea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., constând în conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi lipsa antecedentelor penale.
Se mai constată că instanţele au apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acestuia, dispunând în condiţiile art. 861 alin. (1) şi (31) C. pen., suspendarea exercitării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de încercare de 4 ani.
La data pronunţării hotărârii primei instanţe şi a soluţiei instanţei de apel, această modalitate de executare era permisă de art. 861 alin. (3) C. pen., numai în cazul furtului calificat prevăzut de art. 209 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa aplicată era de cel mult 2 ani. Tot atunci suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu putea fi acordată.
Pe parcursul procesului după sesizarea instanţei supreme prin art. 1 pct. 31 din Legea nr. 278/2006 au fost abrogate dispoziţiile art. 81 alin. (3) C. pen., care interziceau aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, între altele în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 15 ani, fiind astfel posibilă şi în cazul acestor infracţiuni respectiva modalitate de executare.
Având în vedere aceste dispoziţii mai favorabile, ţinând seama că pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani, că anterior el nu a mai fost condamnat că în prezent este angajat la Societatea de Construcţii P., din Roma Italia, conform actelor depuse în recurs şi apreciind în raport cu datele pozitive ce îl caracterizează că scopul preventiv şi reeducativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat şi a casa Decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite, se va dispune înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani în baza art. 81, 82 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Se vor aplica dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 13 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 164/ F din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 861 şi urm. C. pen. şi în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6062/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6098/2006. Penal. Revocarea suspendării... → |
|---|
