ICCJ. Decizia nr. 6143/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6143/2006
Dosar nr. 7792/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2059 din 30 martie 2006 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 23438/1/2006 (nr. vechi 7344/2005), a fost respins, ca nefondat, recursul în anulare formulat de inculpatul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 886/ A din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 30 martie 2006.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La data 10 mai 2005 împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare condamnatul F.I.G. cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 7792/1/2006.
În motivarea contestaţiei în anulare condamnatul a invocat cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi c) C. proc. pen., susţinând că, instanţele nu au făcut toate demersurile necesare pentru a asigura prezenţa denunţătorilor şi a „martorilor constatatori" pentru a fi audiaţi, întrucât aceştia aveau cunoştinţă despre împrejurările comiterii faptei, declaraţiile lor contribuind la aflarea adevărului.
A mai arătat contestatorul că, în timpul urmăririi penale a mai făcut două denunţuri, dintre care unul s-a finalizat în perioada în care cauza sa era în curs de judecată, dar instanţele nu au avut în vedere acest aspect şi în mod greşit nu au procedat l-a aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, care ar fi avut ca urmare reducerea pedepsei sale.
În motivarea cererii sale, a mai arătat condamnatul că, are o situaţie familială grea, fratele său este grav bolnav şi nu se poate întreţine singur, iar mama sa a decedat în perioada în care a fost arestat.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi reducerea pedepsei aplicate, arin reţinerea în favoarea sa şi a prevederilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Examinând contestaţia în anulare formulată, în raport de motivele invocate se constată că este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Or, în cauză, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile în care se poate face contestaţie în anulare.
Astfel, la termenul de judecată când a fost soluţionat recursul său, procedura de citare faţă de el a fost îndeplinită, acesta fiind prezent în instanţă şi asistat de apărător ales.
De asemenea, critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul că instanţele nu au reţinut în favoarea sa dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu se înscrie în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de normele procedural penale.
Faţă de considerentele ce preced, se constată că motivele invocate de contestator sunt neîntemeiată, iar contestaţia în anulare urmează să fie respinsă, ca nefondată.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 2059 din 30 martie 2006 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 23438/Î/2006 (nr. vechi 7344/2005).
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6126/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6214/2006. Penal → |
|---|
