ICCJ. Decizia nr. 6525/2006. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6525/2006
Dosar nr. 14345/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin încheierea din 19 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 3405/44/2006, în cursul soluţionării recursului declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 310 din 14 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate formulată de inculpatul G.V. cu privire la dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele:
În cursul soluţionării de către Curtea de Apel Galaţi a recursului declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 310/2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi prin care fusese respins apelul declarat de acelaşi inculpat împotriva sentinţei penale nr. 743/2005 pronunţată de Judecătoria Tecuci prin care inculpatul fusese condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru evaziune fiscală, acesta a formulat cerere de recuzare cu privire la cei trei magistraţi ce formează completul de judecată investit cu soluţionarea recursului.
În vederea soluţionării acestei cereri de recuzare, cauza a fost repartizată unui alt complet de judecată; la soluţionarea cererii de recuzare a fost prezent şi avocatul ales al inculpatului.
În faţa acestui complet de judecare a cererii de recuzare, avocatul inculpatului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., arătând că aceste dispoziţii încalcă dreptul la apărare, dreptul la petiţionare şi dreptul la libera justiţie din Constituţie.
Instanţa de soluţionare a cererii de recuzare a respins ca inadmisibilă această excepţie întrucât dispoziţia procedurală despre care se pretinde că ar încălca dispoziţiile constituţionale nu reprezintă o normă de care să depindă soluţionarea cauzei.
În condiţiile în care s-a permis prezenţa la judecată a apărătorului inculpatului, acesta nu poate invoca neconstituţionalitatea alin. (2) al art. 52 C. proc. pen., întrucât nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
De asemenea, excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea fondului cauzei care priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în condiţiile în care nu s-a adus nici o vătămare, nu se poate invoca în mod generic că o dispoziţie de procedură penală este neconstituţională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, în mod oral, cu ocazia pronunţării acesteia, aşa cum rezultă din adresa de înaintare întocmită de Curtea de Apel Galaţi.
Examinând încheierea atacată prin prisma probelor administrate şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul nefondat.
Într-adevăr, în mod corect a constatat instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate că aceasta nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu obiectul cauzei, cu soluţionarea acesteia, fiind asigurate de instanţă garanţiile dreptului la apărare, în limitele permise de lege şi fără nici o vătămare a intereselor inculpatului.
Astfel fiind, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva încheierii din 19 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 3405/44/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6228/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6608/2006. Penal → |
|---|
