ICCJ. Decizia nr. 6526/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIE PENALĂ
Decizia nr. 6526/2006
Dosar nr. 14002/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 460 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul P.S., împotriva sentinţei penale nr. 132/2000 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin sentinţa menţionată, rămasă definitivă la 16 noiembrie 2004, P.S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, iar prin sentinţa penală nr. 38 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Mureş, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei, nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de Tribunalul Vaslui cu motivarea că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. După rămânerea definitivă a hotărârii, s-a emis un nou mandat de executare, respectiv nr. 197/2000 din 16 noiembrie 2004 emis de Tribunalul Vaslui, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului formulat de P.S., prin Decizia penală nr. 6041 din 16 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Instanţa a considerat că, având în vedere cele de mai sus, motivele contestaţiei la executare, respectiv nulitatea mandatului de executare, nu sunt fondate, neconstatându-se existenţa vreunei vătămări aduse contestatorului prin emiterea lui.
Împotriva sentinţei, condamnatul contestator a declarat apel, motivul invocat fiind, în drept, incidenţa, în cauză a dispoziţiilor art. 461 lit. a) C. proc. pen., în opinia sa mandatul de executare retras fiind nul, iar instanţa Tribunalul Mureş i-a respins, nelegal apelul ca fiind tardiv formulat şi în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind legea penală mai favorabilă.
Curta de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 283 din 26 septembrie 2006, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul contestator, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., respectiv instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, de natură să influenţeze soluţia procesului.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
Art. 416 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, prevede că hotărârile primei instanţe rămân definitive …. La data expirării termenului de apel:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Mureş, în baza dispoziţiilor art. 460 C. proc. pen., raportat la art. 461 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul P.S., privind sentinţa penală nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de Tribunalul Vaslui şi s-a dispus punerea în libertate a contestatorului.
Instanţa şi-a motivat soluţia pe considerentul că, la data de 24 mai 2000, prin sentinţa penală nr. 132 a Tribunalului Vaslui, P.S. a fost condamnat, la 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., şi infracţiunea de falsificare de alte valori, prevăzută de art. 282 din acelaşi cod.
Este de menţionat că rechizitoriul din 15 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a reţinut că P.S. nu a putut fi ascultat în faza urmăririi penale, deoarece s-a sustras.
Copia dispozitivului hotărârii de condamnare s-a comunicat la domiciliul cunoscut al inculpatului, dar dovada de comunicare s-a restituit dosarului cu menţiunea „destinatar mutat, fără a se cunoaşte noua adresă".
În faza cercetării judecătoreşti, citarea lui P.S. s-a dispus şi prin afişase la Consiliul Local al comunei Berezeni, judeţul Vaslui (locul săvârşirii infracţiunii).
Mandatul de executare a pedepsei, nr. 197 din 16 iunie 2000 al Tribunalului Vaslui a fost restituit acestei instanţe, de către D.G.P.M.B., cu adresa însoţitoare menţionându-se că, potrivit verificărilor întreprinse în evidenţa centrală a populaţiei, P.S. are domiciliul în Bucureşti, Str. Crăişorului.
Ca atare, mandatul de executare a fost corectat sub aspectul domiciliului.
În continuare, s-a reţinut că P.S. a fost arestat la 27 mai 2002, a fost încarcerat în arestul I.G.P. – Direcţia Cercetări Penale, iar de la 26 septembrie 2002, a fost depus în Penitenciarul Târgu Mureş.
Se observă astfel că, nerespectându-se prevederile art. 182 C. proc. pen., potrivit cărora, celelalte acte de procedură se comunică în conformitate cu dispoziţiile procedural penale referitoare la citare, comunicarea sentinţei penale nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui trebuia făcută şi prin afişare la sediul Consiliului Local al comunei Berezeni, judeţul Vaslui.
Tribunalul Vaslui, la data pronunţării, fusese înştiinţat că P.S. nu mai locuieşte la adresa unde fusese citat.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., pentru părţile care au lipsit atât de la dezbateri cât şi de la pronunţare, termenul de apel de 10 zile curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, nerealizându-se o comunicare legală a acesteia, termenul de 10 zile nu se putea împlini, aşa cum a reţinut instanţa Tribunalul Vaslui, cu consecinţa reţinerii că sentinţa penală nr. 132/2000 a Tribunalului Vaslui nu era definitivă la data emiterii mandatului de executare a pedepsei.
Cum, instanţa care a soluţionat contestaţia la executare formulată de condamnat, nu a analizat, în baza lucrărilor dosarului, dacă hotărârea de condamnare i s-a comunicat acestuia cu respectarea dispoziţiilor procedural penale privind comunicarea celorlalte acte de procedură, recursul declarat fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărării din oficiu a condamnatului contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul contestator P.S. împotriva deciziei penale nr. 283 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 460/ D din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Bacău şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6813/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
