ICCJ. Decizia nr. 6739/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6739/2006
Dosar nr. 14156/1/2006
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91/ P din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei din 4 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe intimata S.N., ca nefondată.
S-a reţinut, în esenţă, că în mod corect parchetul a apreciat că judecătorul S.N. nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie, deoarece nu a avut intenţia de a săvârşi această faptă, adresa semnată neavând un conţinut calomniator, neîndeplinind nici condiţia publicităţii cerută de art. 206 C. pen., fiind vorba de o adresă de înaintare a unui dosar, adresată Preşedintelui Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, apreciind-o netemeinică şi nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 48 lit. d) C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 213 din Constituţia României.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Petentul A.I. a formulat plângeri succesive împotriva mai multor magistraţi, printre care şi judecătorul S.N., pentru faptul că aceasta l-a numit „inculpat", cu toate că el nu avea această calitate.
În ceea ce priveşte pe magistratul S.N., s-a reţinut că aceasta nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie, deoarece adresa semnată nu are conţinut calomniator, neurmărindu-se expunerea petentului la o sancţiune disciplinară administrativă, penală sau dispreţului public.
Magistratul S.N., în calitate de preşedinte a secţiei penale a semnat o adresă către Preşedintele Curţii de Apel Timişoara împreună cu grefiera I.M.S. pentru înaintarea unui dosar privind pe „inculpatul A.I.", iar din actele dosarului rezultă că numitul A.I. nu avea calitatea de inculpat ci pe aceea de „petent".
Se constată că atât rezoluţiile date în cauză respectiv rezoluţia din 4 aprilie 2006 cât şi rezoluţia din 19 aprilie 2006 prin care s-a menţinut prima rezoluţie cât şi sentinţa penală atacată sunt temeinice şi legale când au apreciat că judecătoarea S.N., în calitate de preşedinte a secţiei penale, semnând o adresă de înaintare către o altă instanţă, nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen. când a făcut referire în adresă de inculpatul A.I.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 91/ PI din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6660/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6773/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
