ICCJ. Decizia nr. 6634/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6634/2006
Dosar nr. 14798/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 990/90/2006, Curtea de Apel Piteşti, printre altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor R.E.A., B.G.A. şi C.C. S-a fixat termen de judecată la 16 noiembrie 2006.
Împotriva acestei încheieri, inculpata R.E.A. a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform art. 160b alin. (3) când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata R.E.A. a fost arestată în vederea aducerii ei în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)] în speţă, în temeiul condamnării inculpatei R.E.A., la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a recurentei inculpate este justificată, aceasta fiind trimisă în judecată şi condamnată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericolconcret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.E.A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 990/90/2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6524/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6660/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
