ICCJ. Decizia nr. 6660/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6660/2006
Dosar nr. 8823/2/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 14 august 2006, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul S.L., zis C., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2006 la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP):
A condamnat pe inculpatul M.G., zis D., la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2006 la zi.
Pe perioada şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpaţii vor fi lipsiţi de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Conform art. 353 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 10 martie 2006, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii M.G. şi S.L. au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate C.I. şi au luat o ladă metalică în care se aflau boabe de porumb, iar în momentul în care au fost surprinşi, au abandonat lada, au întrerupt curentul electric şi au aruncat cu pietre şi vase de bucătărie spre partea vătămată, ameninţând-o cu moartea, pentru a-şi asigura scăparea.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.I., procesele verbale de cercetare la faţa locului, de reconstituire, planşele foto, declaraţiile martorilor B.G.M., C.M.D., V.L. şi V.M., precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii, însă în timpul cercetării judecătoreşti au revenit, fără a mai recunoaşte violenţele şi ameninţările asupra părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 699 din 3 octombrie 2006, a admis apelurile declarate de inculpaţii M.G şi S.L., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 277 din 14 august 2006 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, şi în fond, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. proc. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 martie 2006 la 3 octombrie 2006 şi a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recursuri inculpaţii M.G. şi S.L. solicitând, prin apărătorul din oficiu, admiterea acestora pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., cerând, în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinând că fapta nu există, întrucât au încercat să intre în domiciliul părţii vătămate, au luat lada metalică, dar au abandonat-o pe treptele locuinţei, fără a o scoate astfel din sfera de apropriere a părţii vătămate, de fapt, deplasând-o foarte puţin în aceeaşi incintă.
Într-un prim subsidiar, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracţiunea de furt calificat, arătând că nu sunt elemente de violenţă care să justifice actuala încadrare a faptei, respectiv tâlhăria.
Într-un ultim subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale.
Totodată, inculpatul M.G., lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea recursului, a mai arătat că declaraţiile părţile vătămate sunt contradictorii, că lada avea 400 kg şi nu ar fi putut fugi cu ea, că nu ei au întrerupt curentul electric la locuinţa părţii vătămate şi că la reconstituire nu au avut avocat din oficiu, învederând instanţei că greşit s-a consemnat că mai are de executat un rest de pedeapsă de 488 zile, corect fiind 48 zile.
În fine, a mai susţinut că judecătoarea N. este cea care i-a emis mandatul de arestarea şi tot ea l-a judecat în apel.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând Decizia atacată prin prisma ultimului motiv de recurs invocat, respectiv faptul că judecătoarea care a emis mandatele de arestare preventivă ale celor doi inculpaţi i-a judecat şi în apel, Curtea constată că potrivit dispoziţiilor art. 48 lit. a) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, „judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă, a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale".
Verificând actele dosarului în raport de prevederile legale invocate, Curtea constată că la dosarul urmărire penală se află mandatele de arestare preventivă ale inculpaţilor M.G. şi S.L., prin care s-a ordonat arestarea preventivă a acestora, pe o perioadă de 29 zile, de către d-na judecător N.A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
De asemenea, la dosar instanţă de apel, se află Decizia nr. 699 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în care, verificându-se componenta completului de judecată se constată că acesta este format din preşedinte, judecător N.A. şi judecător P.D., constatându-se astfel că d-na judecător N.A. a participat şi la judecarea cauzei celor doi inculpaţi în apel, deşi potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate era incompatibilă de a judeca.
Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., „dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi să ia în considerare chiar din oficiu".
Faţă de cele arătate, Curtea constată că nu se mai impune antamarea fondului cauzei şi analizarea celorlalte motive de recurs invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în apel.
Ca atare, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind fondate, Curtea urmează a le admite conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.G. şi S.L. împotriva deciziei penale nr. 699 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, Curţii de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpaţilor M.G. şi S.L.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6634/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6739/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
