ICCJ. Decizia nr. 6824/2006. Penal. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6824/2006
Dosar nr. 3896/3/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 124 din 3 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 568/2005, a admis cererea formulată de B.E.P. al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe O.V.F. în temeiul art. 864 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1110 din 13 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, sub supraveghere, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în regim de detenţie. A făcut totodată, aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi a menţinut aplicarea art. 65 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin cererea formulată de B.E.P. al Tribunalului Bucureşti, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1100 din 3 septembrie 2004, definitivă prin neapelare la 15 noiembrie 2004.
Din actele depuse la dosar rezultă că prin sentinţa penală nr. 1100 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus condamnarea inculpatului O.V.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În temeiul art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în conformitate cu art. 862 C. pen.
Sentinţa penală menţionată a rămas definitivă prin neapelare.
Din adresele remise de către S.P.V.R.S.I. rezultă că O.V. nu s-a prezentat la sediul S.R.S.S., nu mai locuieşte la adresa indicată şi nici nu a încunoştinţat despre schimbarea domiciliului, obligaţie impusă de instanţă.
Pentru că inculpatul nu a respectat obligaţiile de supraveghere impuse de instanţă, tribunalul a constatat întemeiată cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul O.V.F., prin avocat ales.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 681/ A din 25 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelulastfel declarat, constatând, cu referire la locul unde trebuia citat inculpatul, că domiciliul inculpatului era cunoscut, fiind indicat chiar de acesta în cursul urmăririi penale, respectiv comuna Ariceştii Rahtivani, jud. Prahova, fiind incidente prin urmare prevederile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., [(şi nu alin. (4) al aceluiaşi articol)]. De asemenea, se constată că nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (25 septembrie 2003) inculpatul nu a încunoştinţat organul de urmărire penală despre împrejurarea că locuieşte fără forme legale în altă localitate deşi, astfel cum rezultă din motivele de apel, de aproximativ 4 ani nu mai locuia la adresa indicată.
Prin urmare, nu se impunea citarea inculpatului prin afişare şi, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen., instanţa ar fi trebuit să citeze în altă parte pe inculpat numai dacă acesta încunoştinţa organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită.
Referitor la menţiunea cuprinsă în practicaua sentinţei penale nr. 124 din 3 februarie 2005 în sensul că procedura este nelegal îndeplinită, Curtea constată că la dosarul cauzei se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu toate menţiunile conform art. 181 C. proc. pen., astfel încât menţiunea ce este în contradicţie cu actul amintit este apreciată de Curte doar ca o eroare materială.
Din dosarul de fond al cauzei rezultă că soluţia de condamnare şi modul de executare a pedepsei i-au fost comunicate inculpatului prin afişare la domiciliul indicat de inculpat, iar împrejurarea că acesta a nesocotit obligaţiile sale procesuale şi a rămas în pasivitate, deşi îi fusese adusă la cunoştinţă împrejurarea că urmează să fie trimis în judecată, nu sunt elemente favorabile pentru a se reţine o altă situaţie de fapt.
De altfel, acest comportament dovedeşte reaua credinţă a condamnatului, care a încercat să se sustragă de la executarea obligaţiilor impuse de instanţă cu ocazia stabilirii modului de executare a pedepsei aplicate, mutându-se într-o altă localitate, fără forme legale şi fără a înştiinţa organele în drept despre această împiedicare. Prin urmare, se apreciază că întreaga conduită procesuală a condamnatului a fost de a nesocoti obligaţiile ce îi reveneau în calitate de persoană acuzată de comiterea unei faptei cu o gravitate sporită (trafic de droguri), astfel încât se justifică pe deplin revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea acesteia în regim de detenţie şi în nici un caz nu se impune prelungirea termenului de încercare cu încă 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul întemeiat.
Într-adevăr, nici în cursul procesului de fond, respectiv dosarul nr. 5119/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, ca de altfel, nici în cursul soluţionării cererii formulate de B.E.P. din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţele nu au cunoscut decât despre existenţa unui domiciliu al inculpatului O.V.F., acela din comuna Ariceştii Rahtivani.
În cursul soluţionării dosarului de fond nr. 5119/2003 al Tribunalului Bucureşti, instanţa a mai cunoscut că de cca. 6 luni inculpatul O.V.F. nu mai locuia la acea adresă, însă nu se cunoaşte unde anume este plecat.
Pentru termenul de judecată din data de 13 septembrie 2004 când s-a dezbătut fondul cauzei în dosarul nr. 5119/2003 al Tribunalului Bucureşti, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul, lipsea denumirea satului Nedelea, apărând doar com. Ariceştii Rahtivani.
În dosarul nr. 568/2005 al Tribunalului Bucureşti, pentru revocarea suspendării sub supraveghere, cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată, neobservându-se însă că citativul a fost conceput greşit, în sensul că s-a consemnat greşit nr. casei din satul Nedelea, apărând nr. x, în loc de y cum era corect. De asemenea, şi dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu condamnatul, are aceeaşi neregularitate la nr. casei.
Cum această greşeală nu a fost îndreptată nici la instanţa de apel şi nu se cunoaşte, de asemenea, nici modalitatea de înştiinţare a condamnatului, folosită de S.P.V.R.S.I. , de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru a se putea trage concluzii cu privire la sustragerea, cu rea-credinţă, de către condamnat, de la executarea dispoziţiilor sentinţei judecătoreşti de condamnare la pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, instanţa de recurs constată că au fost încălcare drepturile condamnatului la un proces echitabil, ocrotite prin dispoziţiile art. 6 din c.e.d.o., şi au fost afectate posibilităţile acestuia de apărare, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Pentru aceste motive conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., art. 21 din Constituţia României şi art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., instanţa va admitere recursul condamnatului, va casa cele două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea reluării judecăţii.
Se va anula mandatul de executare a pedepsei emis pe numele condamnatul, urmând a fi pus în libertate de sub puterea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul O.V.F. împotriva deciziei nr. 681/ A din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 124 din 3 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 151 din 4 aprilie 2005 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6773/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6859/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
