ICCJ. Decizia nr. 6773/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6773/2006
Dosar nr. 15046/1/2006
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Prin încheierea de şedinţă din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, în dosarul nr. 10762/54/2006, s-a dispus, între altele, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaţilor P.Şt.C., C.M. şi Ţ.B.G.C.
S-a apreciat că pentru aceşti inculpaţi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dar s-au instituit pentru aceştia următoarele obligaţii:
a) să nu părăsească limita teritorială a judeţelor Gorj şi Dolj, decât în condiţiile în care este necesară prezenţa acestora în faţa organelor de urmărire penală, a instanţei de judecată sau a altor autorităţi şi instituţii publice, necesitate ce va fi justificată anterior deplasării postului de poliţie de la domiciliul inculpaţilor.
b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi.
c) să se prezinte la Postul de Poliţie de la domiciliu, respectiv Rovinari şi Târgu – Jiu, desemnate cu supravegherea inculpaţilor conform programului de supraveghere întocmit de aceste organe sau ori de câte ori sunt chemaţi.
d) să nu-şi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea instanţei.
e) să nu obţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, inculpaţii vor respecta şi următoarele obligaţii:
1. să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiilor acestora, de persoanele împreună cu care s-au comis faptele, de martorii menţionaţi în actul de sesizare inclusiv martorul B.O. şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
2. să nu se afle în locuinţa persoanelor vătămate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând că nu există motive să se creadă că aceştia vor acţiona în sensul zădărniciei adevărului, în principal prin determinarea prin diferite mijloace a părţilor vătămate, persoane deosebit de vulnerabile, să nu-şi mai menţină declaraţiile. De asemenea, există riscul ca inculpaţii să părăsească oricând teritoriul ţării.
Motivele de inadmisibilitate a recursului invocate de apărarea inculpaţilor nu pot fi reţinute întrucât nerespectarea termenului de judecare a recursului, prevăzut de art. 1609 alin. (4) C. proc. pen., nu duce la inadmisibilitatea acestuia, fiind un termen de recomandare, iar recursul a fost valabil declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând încheierea recurată sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În cauză s-a procedat la o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1602 şi urm. C. proc. pen., apreciindu-se îndeplinite condiţiile pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpaţi.
Afirmaţiile din recursul parchetului nu au o susţinere în probe, întrucât la dosar nu există date că inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Înalta Curte constată că procesul se află în faza de judecată a apelului, probatoriul a fost deja administrat în faţa primei instanţe, iar în cadrul devolutiv al apelului deja s-au discutat probatoriile, încuviinţându-se proba cu înscrisuri şi un martor.
Pentru martorul admis instanţa şi-a luat măsuri de prevedere, interzicând inculpaţilor să comunice cu acesta.
Pe de altă parte, în mod corect s-au avut în vedere dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., ce reglementează implicit şi durata rezonabilă a arestării. În speţă inculpaţii sunt arestaţi preventiv de peste un an, astfel că se justifică eliberarea acestora în cursul procedurii judiciare, chiar condiţionat, respectiv subordonat unor garanţii care să asigure prezentarea acestora la termenele de judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul Ţ.B.G.C. urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 10762/MF/2006 (nr. vechi 471/MF/2006) privind pe inculpaţii C.M., P.Şt.C. şi Ţ.B.G.C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ţ.B.G.C. în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6739/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6824/2006. Penal. Revocarea suspendării... → |
|---|
