ICCJ. Decizia nr. 6867/2006. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6867/2006
Dosar nr. 5722/117/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457 din 3 august 2006 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 5813/2006 (nr. unic 5722/117/2006), a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 5813/2006 condamnatul M.T. a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună revizuirea dosarului penal (sentinţa penală nr. 397/2000 a Tribunalului Cluj definitivă prin sentinţa penală nr. 359/2002 a Curţii Supreme de Justiţie) în care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa privării de libertate de un an şi 6 luni cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., arătând că este grav bolnav şi nevinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, invocând prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului Tribunalul Cluj a constatat că în cererea sa de revizuire condamnatul nu a indicat elemente noi, de care instanţa de judecată să nu fi avut cunoştinţă cu ocazia pronunţării hotărârii, astfel că, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul M.T., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire formulată.
În motivele de apel revizuientul a arătat că a depus acte noi la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că între acesta şi S.N.T. nu a existat un raport de muncă, iar că judecătorul care s-a pronunţat în fondul cauzei a fost exclus din magistratură.
Prin Decizia penală nr. 229/ A din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul M.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că motivele invocate de revizuient nu sunt întemeiate, întrucât pe fondul cauzei a fost analizată calea pe care revizuientul o avea cu S.N.T., iar judecătorul care a solicitat cauza în fond a plecat din magistratură prin demisie şi nu prin excludere.
A reţinut instanţa de apel că, în conformitate cu art. 394 lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, condiţii care nu sunt îndeplinite în cazul de faţă.
Prin urmare, reţinând că în cauză nu sunt întrunite cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., instanţa de apel a respins cererea formulată de revizuient.
Împotriva deciziei penale pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat M.T., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a indica în scris motivele de recurs.
Concluziile apărătorului recurent revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţa de soluţionare a cauzei.
Examinând hotărârea pronunţată, în raport de prevederile legale invocate de revizuient în cuprinsul cererii de revizuire mai sus enunţate, Înalta Curte constată că textul de lege menţionat nu e aplicabil, susţinerile acestuia fiind avute în vedere cu ocazia soluţionării cauzei în fond.
Textul de lege invocat de revizuient presupune ca faptele sau împrejurările învederate, să fie fapte probatorii noi, iar nu mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Conform art. 394 lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în condiţiile în care un membru al completului de judecată a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Art. 395 C. proc. pen., stabileşte că situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Prin urmare, reţinând că în cauză nu sunt întrunite nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond şi apel au respins cererea formulată de revizuient.
Faţă de cele învederate Înalta Curte, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.T.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.T. împotriva deciziei penale nr. 229/ A din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6818/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6904/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
