ICCJ. Decizia nr. 6713/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6713/2006
Dosar nr. 7990/3/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 747 din 20 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul M.M.
Instanţa a reţinut că, prin cererea formulată M.M. a solicitat să se înlăture din încadrarea juridică referirea la art. 211 alin. (3) C. pen., şi să se modifice corespunzător pedeapsa, aplicată prin sentinţa penală nr. 87/2006 a Tribunalului Teleorman, motivat din modificările aduse prin OUG nr. 207/ 2000 privitor la art. 146 C. pen., referitoare la conţinutul agravantei consecinţelor deosebit de grave iar, pe de altă parte, să ăi fie redusă pedeapsa ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 de adoptare a noului C. pen.
Pentru a respinge cererea, s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 87/2001 a Tribunalului Teleorman, M.M. a fost condamnat, pentru altele, la două pedepse de 17 ani şi respectiv 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi d) şi alin. (3) C. pen. şi respectiv, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., ambele cu art. 37 lit. a) C. pen., şi aplicând art. 33 – art. 34 C. pen., a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 39 din 8 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului şi fiind aplicat art. 334 C. proc. pen., a înlăturat din încadrarea juridică agravanta prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., la cele două infracţiunii, condamnându-l pe inculpat la 17 ani şi respectiv 20 ani închisoare.
A revocat, în temeiul art. 83 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1086 din 8 octombrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 4 dispunând în fond ca inculpatul M.M. să execute 21 ani închisoare.
Faţă de cele menţionate, instanţa a constatat că în apel s-a ţinut seama de modificările aduse prin OUG nr. 207/2000 prevederilor art. 146 C. pen., hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 1805 din 4 aprilie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de aplicare a legii nr. 301/2004, s-a reţinut că noul Cod penal nu a încetat în vigoare şi nu îşi produce efectele, astfel încât nu poate fi avut în vedere, în sensul art. 14 şi 15 C. pen.
În sfârşit, s-a constatat că pentru aceleaşi motive, o altă contestaţie la executare a condamnatului a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 248/2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 2743 din 25 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.M., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei.
Prin Decizia penală nr. 605 din 21 august 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat, constatând că hotărârea criticată este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare şi reducerea pedepsei verificând hotărârea criticată şi pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Condamnatul M.M. se află în executarea pedepsei de 21 ani închisoare aplicată în apel prin Decizia penală nr. 439 din 8 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, urmare schimbării încadrării juridice prin înlăturarea alin. (3) al art. 211 C. pen., ca efect al modificării conţinutului art. 146 C. pen., prin OUG nr. 207/2000 referitor la înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave", în sensul unei pagube materiale mai mare de 2.000.000.000 lei.
Aşadar, s-a ţinut seama la judecată în căile ordinare de atac de modificarea survenită prin OUG nr. 207/2000 astfel încât cererea condamnatului de a fi înlăturată agravanta consecinţelor deosebit de grave este lipsită de obiect.
Asemenea, este neîntemeiată şi cererea de aplicare a dispoziţiilor privind individualizarea pedepsei din noul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 301/2004 întrucât, aşa cum corect s-a reţinut de instanţe, această lege nu este în vigoare şi nu îşi poate produce efectele.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului M.M. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 605 din 21 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6677/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6818/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
