ICCJ. Decizia nr. 7081/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7081/2006
Dosar nr. 3887/2/2006
Şedinţa publică din5 decembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 116 din 15 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1848/2005 a dispus condamnarea inculpatului G.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complimentară pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 21.000.000 lei (ROL) cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în seara de 6 martie 2004, inculpatul a venit la domiciliul părţii vătămate, căutându-l pe tatăl acesteia şi cum acesta nu era acasă, l-a luat cu el pe minorul P.O.F. sub pretextul că urma să-i cumpere dulciuri.
După cea o jumătate de oră, văzând că minorul nu se întoarce, bunica acestuia şi concubina tatălui minorului au plecat să-l caute.
Ajunse la domiciliul inculpatului, l-au strigat pe inculpat care nu a răspuns, dar l-au auzit pe copil ţipând.
În aceste condiţii, bunica minorului a spart trei geamuri pentru a-i da posibilitate copilului să iasă.
De cum a ieşit prin geam, minorul a luat-o la fugă, plângând, avea pantalonii descheiaţi, era umflat la faţă şi încerca să-şi ridice pantalonii.
Când a fost ajuns de cele 2 femei din familia lui, Ie-a spus ce i s-a întâmplat, iar ele au sunat la poliţie.
Din conţinutul raportului medico-legal a rezultat că minorul nu prezenta leziuni de violenţă în zona genitală sau anală.
Din declaraţia părţii vătămate, instanţa a reţinut că inculpatul l-a ademenit în casa lui, a încuiat uşa, l-a dezbrăcat de pantaloni, l-a pus într-un pat, s-a dezbrăcat şi el de pantaloni şi i-a spus „ce zici, o facem" după care a început să îl împingă cu penisul în spate. Deoarece copilul a început să ţipe, inculpatul i-a dat două palme.
A fost înlăturată apărarea formulată de inculpat, în sensul că geamurile erau sparte de la cutremur.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 453/ A din 2 iunie 2006 pronunţată în dosarul penal nr. 3887/2006, a respins, ca nefondat, acest apel, constatând că în mod corect a fost reţinută vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pentru motivele invocate în practicaua prezentei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul nefondat.
Deşi inculpatul G.M. şi-a susţinut nevinovăţia şi în fata instanţei de recurs, s-a dovedit în cauză că este nesincer, că uşa de la casă, acolo unde l-a dus pe minor era încuiată când au venit rudele copilului în căutarea acestuia, şi nu era descuiată, aşa cum susţine acesta, de circumstanţă, dovedindu-se că bunica copilului a încercat mai întâi că deschidă uşa, împingând în ea dar nu a reuşit. De aceea a fost nevoită să spargă geamurile, auzind că nepotul ei striga din interiorul casei inculpatului.
Aşa după cum a arătat partea vătămată, la momentul când bunica lui l-a strigat pe nume pe inculpat, „Bebe - Bebe", acesta era în casă, şi l-a oprit pe minor să răspundă.
Este de înţeles în ce condiţia a ieşit din casă inculpatul, când s-a dovedit că partea vătămată de îndată ce a reuşit să sară pe geam, a luat-o la fugă pe drum şi a fost ajunsă de bunica ei şi de concubina tatălui ei în dreptul şcolii, povestindu-le imediat că inculpatul a încercat să o violeze, lucru pe care l-au aflat tot atunci şi alţi martori.
Ţinuta vestimentară în care s-a prezentat minorul când a sărit pe geam, şi apoi când a fost ajuns din urmă, cu pantalonii descheiaţi, căzându-i spre vine, cămaşa scoasă din pantaloni, vin să întărească susţinerea acestuia cu privire la manoperele infracţionale efectuate de inculpat. Este astfel dovedită infracţiunea de tentativă la viol.
Nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei, faţă de latura obiectivă a faptei mai sus descrisă.
Minorul P.O.F., avea vârsta de 14 ani la data când a căzut victimă activităţilor infracţionale ale inculpatului.
Faţă de fapta comisă, în mod întemeiat au fost aplicate criteriile generale de individualizare a pedepsei, conform art. 72 şi 52 C. pen., durata acesteia fiind de natură să asigure atât prevenţia generală cât şi pe cea specială. Nu se impune însă reducerea ei, faţă de gradul de pericol socialal faptei şi al inculpatului.
Pe parcursul procesului de fond, inculpatul a plătit tatălui părţii vătămate suma de 9.000.000 lei pentru stingerea acţiunii civile.
Pentru motivele de mai sus, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 453/ A din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7049/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 7089/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
