ICCJ. Decizia nr. 7049/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7049/2006
Dosar nr. 2497/36/2006
Şedinţa publică din 4 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 67/ P din 5 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul C.G., împotriva rezoluţiei din 11 mai 2006 dispusă de Parchetul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 179/II/2/2006.
Au fost menţinute ordonanţa şi rezoluţia contestate.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de stat în sumă de 50 RON.
S-a reţinut că, la 20 mai 2006, petiţionarul a investit instanţa cu soluţionarea unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului din 14 aprilie 2006, dispusă în dosarul nr. 19/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei procurorului general din 11 mai 2006l.
Petiţionarul a susţinut că cele două rezoluţii sunt netemeinice şi nelegale fără a formula critici concrete.
Verificând actele dosarului, instanţa a constatat că petiţionarul a formulat plângere împotriva numiţilor G.E., judecător, G.C., avocat, L.M., notar, B.E., V.Şt., G.I., D.C., C.V. şi R.E.
Prin plângerea formulată, petiţionarul a solicitat începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a persoanelor sus-menţionate pentru următoarele infracţiuni:
- judecător G.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că la judecarea cauzei care a format obiectul dosarului civil nr. 6987/2002 i-a încălcat dreptul la apărare, a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, invocând şi texte de lege care, în opinia petiţionarului nu erau necesare;
- avocaţii G.C. şi V.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246, deoarece fiind apărători angajaţi nu i-au formulat o apărare corectă şi nici nu au promovat căile de atac;
- notarul L.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., întrucât a redactat şi autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 724 din 30 octombrie 2000 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 2956 din 21 noiembrie 2000 în care a înscris date care nu corespund realităţii cu privire la vecinătăţile terenurilor;
- numiţii D.C., C.V. şi R.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., deoarece s-au folosit de contractul de vânzare-cumpărare sus-menţionat care cuprinde date false;
- numiţii B.E., expert tehnic, V.Şt. şi G.I., experţi cadastrali, pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 2912 C. pen., deoarece au întocmit schiţe tehnice cu datele false, care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare.
Procurorul a reţinut că faptele pretins săvârşite de L.M., V.Şt. şi G.I. sunt prescrise.
Referitor la numitul B.E. care, în luna iunie 2002, a întocmit o expertiză tehnică la solicitarea Judecătoriei Constanţa, s-a stabilit că raportul s-a întocmit în baza actelor şi a situaţiei din teren şi ca urmare, fapta imputată acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Din aceleaşi considerente s-a stabilit că nici faptele imputate numiţilor D.C., C.V. şi R.E. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.
S-a stabilit de asemenea, că nu poate fi antrenată răspunderea penală a judecătorului G.E., deoarece fapta imputată acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, lipsind latura subiectivă şi obiectivă.
În acest context, prin rezoluţia din 14 aprilie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toate persoanele sus-menţionate.
Instanţa a reţinut că plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia din 11 mai 2006.
Din analiza celor două rezoluţii dispuse în cauză şi a actelor şi lucrărilor dosarului nr. 19/P/2006 s-a constatat că plângerea este nefondată.
S-a reţinut astfel că de la data încheierii contractului nr. 2724 din 30 octombrie 2000 şi, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2956 din 21 noiembrie 2000, până la data de 27 ianuarie 2006, când a fost formulată plângerea, au trecut mai mult de 5 ani.
Având în vedere pedepsele maxime prevăzute pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen. şi dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., instanţa a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru numiţii L.M., V.Şt. şi G.I. s-a împlinit la 21 noiembrie 2005, înainte de formularea plângerii, astfel încât, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
S-a reţinut că expertul B.E. a avut în vedere la întocmirea expertizei, înscrisuri care nu au fost anulate de nici o instanţă, astfel încât nu se poate reţine că acesta ar fi acţionat cu intenţie, iar infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., se pot comite numai cu această formă de vinovăţie.
Instanţa a constatat că şi în cazul judecătorului G.E., soluţia adoptată de procuror este corectă, întrucât nu este real că i-a fost încălcat dreptul la apărare, acesta beneficiind de asistenţă juridică a unui avocat, iar pe de altă parte, judecătorul răspunde numai atunci când în exercitarea sarcinilor de serviciu a acţionat cu rea-credinţă sau cu o gravă neglijenţă, iar în cauză nu s-a dovedit existenţa acestor împrejurări.
S-a reţinut că nu există acte sau indicii temeinice că, cei doi avocaţi ar fi comis faptele de care sunt acuzaţi, mai ales că V.A. nici nu a avut relaţii contractuale de asistenţă juridică cu petiţionarul.
Reţinând că infracţiunea de uz de fals este subsecventă celorlalte infracţiuni de fals, iar în cauză nici unul dintre înscrisuri nu a fost declarat fals, instanţa a constatat că justificat s-a apreciat că numiţii D.C., C.V. şi R.E. nu pot fi acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
Petiţionarul a declarat recurs, în motivarea căruia a arătat că greşit a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., „în cazul declarării apelului sau recursului ori al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea."
Întrucât petiţionarului i s-a respins plângerea formulată conform art. 2781 C. proc. pen., este legală obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Reţinând că nu există nici alte motive care să ducă la casarea hotărârii atacate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 67/ P din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6984/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7081/2006. Penal → |
|---|
