ICCJ. Decizia nr. 7143/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7143/2006
Dosar nr. 463/1/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 14 iunie 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul C.Şt., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. şi, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen., iar în baza art. 113 alin. (3) din acelaşi cod, inculpatul a fost obligat la tratament medical pe durata executării pedepsei.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri părţii civile Z.D. în sumă de 20.000.000 lei.
Inculpatul, împreună cu soţia sa are 6 copii, locuiau toţi în gazdă la familia M.D. în comuna Moviliţa, jud. Vaslui, întrucât locuinţa le-a fost distrusă de inundaţii.
Între inculpat şi vecinii săi existau relaţii tensionate generate de împrejurarea că inculpatul accepta să presteze diferite munci pentru sume inferioare celor practicate în localitate până la acea dată.
Pe fondul acestor relaţii tensionate, la 5 octombrie 2004, inculpatul a fost supus unor altercaţii din partea unui grup de mai multe persoane din care făcea partea Z.D., P.I. şi P.A.
Ulterior, când părţile vătămate Z.D., P.I. şi P.A. au trecut prin faţa casei în care locuia inculpatul, acesta, enervat, a ieşit cu o furcă lovindu-l peste mână pe P.I.
Apoi, inculpatul l-a lovit cu furca pe A.D., după care i-a aplicat lovituri asupra zonei capului lui Z.D. însă acesta a parat loviturile prin ridicarea mâinilor, însă loviturile fiind puternice au atins totuşi zona craniană a părţii vătămate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 409/ A din 12 octombrie 2005, a respins apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul C.Şt., susţinut de apărătorul său, a solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
În subsidiar, a cerut să se reţină că a acţionat în stare de provocare şi să i se reducă pedeapsa.
Recursul inculpatului, este în parte fondat.
În urma examinării lucrărilor dosarului, se constată că fapta şi vinovăţia inculpatului sunt cert dovedite şi corect încadrate în infracţiunea de tentativă de omor.
Prin loviturile cu furca, în direcţia capului, care au fost parate prin ridicarea mâinilor deasupra capului de către partea vătămată, de o mare intensitate încât coada furcii s-a rupt provocându-i dubla fractură cubitus stg. şi fractură metacarpian II mâna stângă, leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 45-50 zile, este evident că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a suprima viaţa victimei, consecinţă pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, astfel încât fapta sa întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor aşa cum corect au reţinut instanţele.
Aşa fiind, sub acest aspect recursul inculpatului nu este fondat.
Recursul este fondat referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Sub acest aspect, instanţele nu au avut în vedere, în suficientă măsura circumstanţele reale în care inculpatul a ajuns să săvârşească tentativa la infracţiunea de omor şi nu au evaluat şi acordat semnificaţia cuvenită datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, instanţele ar fi trebuit să reţină că inculpatul împreună cu soţia şi cei 6 copii sinistraţi, rămaşi fără locuinţă în urma inundaţiilor, s-au stabilit în comuna Moviliţa, în gazdă şi era în relaţii ostile cu locuitorii comunei întrucât pentru a-şi câştiga existenţa a acceptat să presteze munci agricole ocazionale pentru sume de bani inferioare.
Sub acest aspect, prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat că „Pe data de 8 octombrie 2004 m-am deplasat împreună cu soţia şi un fiu al meu la un magazin din comuna Moviliţa pentru a cumpăra un trening. În apropiere erau mai multe persoane între care şi partea vătămată care au început să-mi facă diferite reproşuri în sensul că aş lucra în sat, la români pe bani puţini ... am avut altercaţii şi mai înainte deoarece îmi făceau acelaşi reproş. Am încercat să calmez spiritele dar, aceştia au devenit agresivi ... Mă urmărea un grup format din 4 bărbaţi şi 4 femei, între care şi Z.D.".
Or, în raport de aceste împrejurări în care inculpatul a ajuns să comită fapta, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, de situaţia sa grea familială şi de conduita sa sinceră în cursul procesului, existau suficiente temeiuri pentru a se concluziona că scopul pedepsei aplicate poate fi realizat fără executarea în regim privativ de libertate, şi drept urmare se impunea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Neprocedând în acest mod, urmează să fie admis recursul inculpatului şi să fie casate hotărârile atacate, numai sub acest aspect, urmând să se dispună suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni în cursul căruia recurentul inculpat să se supună următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea executării de la Tribunalul Vrancea;
b) să anunţe, în prealabil judecătorul desemnat cu supravegherea executării, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 409/ A din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 270 din 14 iulie 2005 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., obligă recurentul inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea executării de la Tribunalul Vrancea;
b) să anunţe, în prealabil judecătorul desemnat cu supravegherea executării, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
Menţine celelalte dispoziţii a hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7139/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 7150/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
