ICCJ. Decizia nr. 6984/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6984/2006
Dosar nr. 8372/2/2006
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 340 din 9 august 2006 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul A.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 20 februarie 2006, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale şi a daunelor materiale în sumă de câte 10.000 lei (RON) către partea civilă A.I.N., precum şi a despăgubirilor civile în sumă de 1475,21 lei (RON) către partea civilă C.A.S. Ialomiţa.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei (RON).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după amiaza zilei de 19 februarie 2006, în barul din satul Smirna, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată A.I.N., pe care l-a lovit cu cuţitul în zona abdominală.
Victima a suferit leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pe care a motivat-o prin aceea că şi-a amintit că partea vătămată îl bătuse în anul 1982.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică, acte medico-legale, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor Ş.S., Ş.M., F.T., B.M., declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 678 din 25 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinând starea de arest şi deducând prevenţia la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul A.V. a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin primul motiv de recurs, s-a susţinut greşita încadrare juridică dată faptei deduse judecăţii, inculpatul solicitând schimbarea acesteia din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 181 C. pen.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârşite de acesta.
Inculpatul a lovit victima cu un obiect apt de a-i pune viaţa în primejdie, a aplicat lovitura într-o zonă vitală şi cu intensitate, cauzându-i acestuia o plagă penetrantă în regiunea hipocondrului stâng.
Inculpatul nu a fost provocat în nici un mod de victimă, iar acţiunea sa violentă a fost oprită numai prin intervenţia energică a martorilor prezenţi în local.
În aceste condiţii, Curtea constată că inculpatul, deşi nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, în condiţiile săvârşirii agresiunii în împrejurările arătate mai sus.
Inculpatul a mai săvârşit o infracţiune de omor pentru care a fost condamnat în anul 1975, astfel că, în mod corect, la încadrarea juridică a faptei s-au reţinut dispoziţiile art. 176 lit. c) C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, instanţa de judecată punând în evidenţă toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea cuantumului pedepsei au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât toate argumentele invocate de acesta derivând din atitudinea procesuală avută, disponibilitatea manifestată pentru solicitările victimei pe latura civilă a cauzei, starea sa de sănătate psihică, au constituit deja motivaţia aplicării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Apreciind că această pedeapsă este necesară şi suficientă pentru reeducarea şi resocializarea inculpatului, Curtea constată că nu există temeiuri pentru reducerea cuantumului său.
În consecinţă, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată, de la 20 februarie 2006, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 678 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2006 la 29 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6971/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 7049/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
