ICCJ. Decizia nr. 7267/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7267/2006
Dosar nr. 16050/1/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, având pe rol soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii F.S., B.C., V.D., P.P., B.D.R., T.M., D.M.L., R.M. şi B.F., la termenul din 6 decembrie 2006, din oficiu, a pus în discuţia părţilor măsura arestării preventive a inculpaţilor F.S., B.C., V.D. şi P.P.
Prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Craiova a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor susmenţionaţi, în temeiul art. 160b şi art. 3002 C. proc. pen., constatând că şi în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva încheierii din 6 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 13554/54/2006, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii F.S., B.C., P.P. şi V.D., solicitând eliberarea provizorie sub control judiciar.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 99D/ P din 3 februarie 2006, întocmit de Biroul Teritorial Gorj din cadrul D.I.I.C.O.T. a Ministerului Public, inculpaţii recurenţi, alături de alţi inculpaţi, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa penală nr. 372 din 12 septembrie 2006, a dispus condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Împotriva soluţiei pronunţate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii F.S., B.C., V.D., P.P. şi alţii, în termen legal, au formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Craiova, cu termen de judecată la 19 ianuarie 2007.
La termenul din 6 decembrie 2006, instanţa de control judiciar, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor recurenţi, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către aceşti inculpaţi.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 5 din C.E.A.D.O.L.F. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
În aceleaşi texte, însă, sunt înscrise şi excepţii de la regula generală susmenţionată.
În raport de reglementările internaţionale menţionate, cu referire la excepţia reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în forme legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform art. 3 al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Întrucât inculpaţii recurenţi au fost condamnaţi în primă instanţă la pedepse rezultante cuprinse între 5 şi 6 ani închisoare şi în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestora şi durata arestării până în prezent, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie.
Toate aceste aspecte, coroborate şi cu circumstanţele personale ale inculpaţilor (doi dintre aceştia fiind recidivişti, iar toţi patru sunt fără ocupaţie) justifică pe deplin dispoziţia instanţei de control judiciar, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.S., V.D., P.P. şi B.C. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 13554/54/2006.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.P., B.C., F.S. şi V.D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. 13554/54/2006 (nr. vechi 1609/P/2006).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 160 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7254/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 7269/2006. Penal → |
|---|
