ICCJ. Decizia nr. 7269/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7269/2006
Dosar nr. 5977/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 732 din 1 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4801/2004, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului R.R. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
I. În temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul R.R., la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 05 iunie 2004 până la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1.993 grame (plus 5 grame contraprobă) de cocaină, rămase în urma efectuării analizelor de laborator şi depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O., conform dovezii seria B nr. 3164 din datat de 16 iunie 2004.
În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu excepţia contraprobelor.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 530.000 lei, consemnată la C.E.C. – Agenţia Victoria, pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Bucureşti, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04/40.6/000359 din data de 25 iulie 2004, precum şi a sumelor de 20 Euro (o bancnotă x 20 Euro), 5 dolari S.U.A. canadieni (o bancnotă x 5 dolari canadieni); 10.000 bolivari (o bancnotă x 5.000 bolivari, 4 bancnote x 1.000 bolivari şi 2 bancnote x 500 bolivari), 400 dolari S.U.A. (4 bancnote x 100 dolari S.U.A.), 6.000 WON Korea (o bancnotă x 5.000 WON şi o bancnotă x 1.000 WON), 510 bolivari (9 monede), 75 cenţi canadieni (5 monede) şi 50 lire turceşti (o monedă), ce se află depuse la grefa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, conform procesului verbal nr. 193/P/2004 din data de 24 august 2004.
II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 06 iunie 2004 până la data de 11 februarie 2005.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor aparţinând inculpatului P.I., aflate la adresa din Bucureşti şi lăsată în custodia numitului C.D.V., conform procesului verbal din data de 15 iunie 2004.
S-a dispus restituirea către numita M.M.D. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în Bucureşti: 30 de fotografii, agende telefonice, 15 casete video de dimensiuni obişnuite, 3 casete video de dimensiuni mici şi o casetă marca Fuji – Hi8- MP şi respectiv către inculpatul P.I. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în Bucureşti: două casete video de dimensiuni mici, o xerocopie a contractului de împrumut încheiat între V.J. şi P.I. autentificat de notarul public I.D., la data de 16 ianuarie 1998, şi un port – vist conţinând cărţi de vizită, fotografii şi înscrisuri, conform procesului verbal din data de 15 iunie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 04 iunie 2004, lucrători din cadrul I.G.P.F. – Punct Control Trecere Frontieră Otopeni au sesizat telefonic Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, cu privire la faptul că, în aceeaşi zi, în jurul orei 18,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului R.R., care sosise pe aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcţia Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kilograme de cocaină.
Urmare a acestei sesizări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, s-au deplasat la aeroportul Henry Coandă, unde, din primele verificări, a rezultat că, în jurul orei 18,10, pe aeroport a sosit cursa Tarom RO – 416 din direcţia Madrid, printre pasageri aflându-se şi cetăţeanul româno – american R.R., care s-a prezentat la filtrul de control al paşaportului, unde, cu ocazia procesării datelor sale de identificare, poliţistul de frontieră, identificat ulterior în persoana martorului P.C., a constata că acesta era dat în consemn, cu menţiunea C.A.I. (control amănunţit la intrarea în ţară), fiind suspect pentru trafic de droguri. Pentru a nu trezi suspiciuni pasagerului, poliţistul de frontieră a permis intrarea în ţară a inculpatului R.R., după care a procedat, de îndată, la anunţarea şefului de tură, respectiv inspectorul principal P.D.; fiind luate în acest sens măsurile corespunzătoare de supraveghere operativă a pasagerului.
Ajuns în sala de vamă, inculpatul R.R. a ridicat de pe banda de bagaje o valiză tip troler, după care s-a deplasat la punctul de control vamal, aici fiind oprit pentru control de către lucrătorul vamal R.D. Cu această ocazie, controlorul vamal i-a solicitat inculpatului R.R. paşaportul, l-a întrebat dacă are de declarat bunuri la vamă şi i-a cerut să deschidă valiza pentru control. Întrucât valiza acestuia, marca KALTON, de culoare neagră, era asigurată cu un lacăt, inculpatul R.R. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa, iar, cu ocazia controlului, printre lucrurile personale, a fost descoperit ambalajul din carton al unei cutii de cereale marca K., precum şi un pachet mai mare, din carton, învelit în bandă adezivă. Procedându - se la desfacerea acestora, s-a descoperit că prima cutie conţinea două calupuri paralelipipedice învelite în indigo de culoare albastră ia, în interiorul acestora, se afla o substanţă de culoare albă, presată, În acele de-al doilea pachet, au fost descoperite alte cinci asemenea calupuri paralelipipedice, ambele de asemenea în indico de culoare albastră, fiecare conţinând o substanţă de culoare albă, presată.
Pentru a se stabili natura substanţei, au fost prelevate mostre din toate cele şapte pachete, care au fost testate cu trusa narcotest, toate reacţionând pozitiv şi punând în evidenţă cocaina.
Cu ocazia percheziţiei corporale, asupra inculpatului R.R. s-au descoperit două paşapoarte, unul românesc cu seria 00150290 şi celălalt cu seria 112459791, un bilet de avion la compania I., dus/ întors, pe ruta Bucureşti – Madrid – Caracas, o sumă de bani şi alte bunuri materiale în procesul – verbal din data de 04 iunie 2004.
Fiind întrebat despre provenienţa celor şapte pachete ce conţineau substanţe de culoare albă, inculpatul R.R. a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri; explicând că, la data de 03 aprilie 2004, a predat valiza în care se aflau bunurile personale, asigurată cu un lacăt, la îmbarcarea pe aeroportul din caracas – Venezuela şi a mai reintrat în posesia acesteia pe Aeroportul Henry Coandă – Bucureşti, neavând cunoştinţă despre modul în care drogurile descoperite au ajuns în valiza sa.
Din concluziile raportului de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 280165 din 07 iunie 2004, rezultă că proba în litigiu nr. 1, cu masa totală de 2.000 grame, conţine cocaină în amestec cu diazepam, iar proba litigiu nr. 1 b cu masa totală de 5.000 grame, conţine cocaină.
Drogurile rămase în urma efectuării analizelor de laborator, respectiv 1.993 grame din proba nr. 1 a (plus 56 grame contraprobă) şi 4.993 grame din proba nr. 1 b (plus 5 grame contraprobă) au fost depuse la I.G.P.G. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004.
Fiind audiat în cauză, inculpatul R.R. a revenit asupra declaraţiilor date în momentul prinderii sale în flagrant, recunoscând comiterea faptei, dar a refuzat iniţial să ofere date despre identitatea celor celorlalţi participanţi şi contribuţia acestora. Astfel, inculpatul a declarat că, în timp ce se afla la rudele sale din Constanţa, în luna aprilie. 2004, a fost contactat telefonic din străinătate de un anume S., pe care l-a cunoscut tot în Constanţa în anule 1990 şi cu care s-a mai întâlnit ulterior în New York (oraşul în care domicilia inculpatul), care l-a invitat într-o excursie la Caracas în Venezuela, pe cheltuiala lui proprie, propunere pe care inculpatul R.R. a acceptata-o. În acest sens, S. i-a trimis inculpatului suma de 1.500 dolari S.U.A. prin Western Union, bani pe care acest i-a ridicat la Constanţa iar, pe data de 17 mai 2004, inculpatul şi-a cumpărat un bilet dus / întors pe ruta Bucureşti – Madrid – Caracas. Inculpatul a mai arătat că, la data de 20 mai 2004, a ieşit din România, prin Aeroportul Henry Coandă şi a ajuns la Caracas, fiind aşteptat la Aeroport de S. După câteva zile de şedere în Venezuela, inculpatul a susţinut că a fost ameninţat de S., care i-a cerut să transporte în România droguri ascunse în valiza sa, promiţându-i totodată că, în schimbul acestui serviciu, va primi suma de 5.000 dolari S.U.A., cu condiţia ca „marfa" să fie livrată fără probleme. La data de 03 iunie 2004, inculpatul a plecat de pe aeroportul din Caracas către Bucureşti, via Madrid iar înaintea plecării, S. i-a atras atenţia că, în momentul în care va ajunge în România, va fi contactat de alte persoane, pentru a prelua drogurile. Ajungând pe Aeroportul Henry Coandă, la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 18,00, după trecerea de punctul control paşapoarte, inculpatul R.R. a pătruns în sala de vamă şi s-a deplasat la banda rulantă pentru bagaje. În timp ce aştepta valiza, inculpatul R.R. a declarat că de el s-a apropiat un bărbat, în vârstă de aproximativ 45 de ani. Îmbrăcat în uniformă militară, care l-a întrebat dacă se numeşte R. Inculpatul i-a precizat că numele său este R.R. şi, atunci, bărbatul în uniformă s-a uitat pe eticheta valizei de cală, care sosise, exclamând: !Aşa, aşa R.R.!" şi i-a spus că este aşteptat la ieşire de domnul I., cerându-i totodată să-l însoţească. Inculpatul a mai declarat că bărbatul în uniformă l-a condus până la punctul de control vamal iar, în momentul în care a ajuns în dreptul unui vameş, i-a spus acestuia că pe inculpat îl aşteaptă cineva, cu scopul de-al determina să-l lase că treacă fără control, dar vameşul a refuzat şi i-a solicitat valiza pentru control. Inculpatul R.R. a recunoscut faptul că, după ce a deschis valiza cu cheia ce se afla asupra sa, în aceasta au fost descoperite două cutii ce conţineau şapte calupuri paralelipipedice, învelite în indigo, ce conţineau la rândul lor o substanţă de culoare albă pulverulentă.
La data de 23 iulie 2004, inculpatul R.R. a dat o nouă declaraţie în cauză, ocazie cu care a înţeles să revină parţial asupra aspectelor declarate anterior, arătând faptul că persoana care l-a contactat şi i-a trimis banii pentru deplasare în Venezuela nu a fost S., ci un anume M.V., persoană de origine română, născut în localitatea Medgidia, judeţul Constanţa şi care în prezent domiciliază în Canada. Inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu M.V. în anule 2001 la Toronto, în timp ce se afla în vizită la vărul său H.C. şi s-a împrietenit cu acesta, întrucât era vorbitor de limbă română, Întrucât deveniseră buni prieteni, inculpatul îl vizita destul de des pe M.V., iar la un moment dat, l-a surprins pe acesta în momentul în care, în locuinţa sa, a dat un pachet cu droguri unor persoane pe care inculpatul a declarat că nu le cunoaşte, M.V. primind în schimb suma de 32.000 – 34,000 dolari canadieni. Ulterior, din discuţiile cu M.V., inculpatul a aflat de la acesta faptul că se ocupă cu traficul de droguri iar, într-un ziar canadian de limbă română, a citi un articol în care scria că M.V. a fost depistat cu carduri de credit false, în valoare de 2.500.000 dolari canadieni. Inculpatul a declarat că M.V. este persoana care, în luna mai 2004, i-a trimis suma de 1.700 dolari S.U.A. prin B.I.Ţ., serviciul mony gram, banii fiind ridicaţi personal de inculpat de la sucursala din Constanţa situată pe B-dul Ştefan cel Mare iar, la data de 17 mai 2004, şi-a procurat bilet de avion dus / întors pe ruta Bucureşti – Madrid – Caracas, tot din această localitate. De asemenea, inculpatul a declarat că a plecat în Venezuela cu scopul de a discuta despre vânzarea unor autoturisme ce urmau a fi exportate din Canada de către M.V., însă la Caracas s-a întâlnit cu doi bărbaţi de origine română, unul pe nume S., iar celălalt I., care i-au spus că va transporta o cantitate de droguri din Venezuela în România. Iniţial, inculpatul a refuzat şi l-a constatat telefonic pe M.V., însă după ce a vorbit la telefon cu numiţii S. şi I., inculpatul a susţinut Codul penal, a fost ameninţat de către cei doi, pentru a-l determina să transporte drogurile în România. Inculpatul a arătat în continuare că a primit de la S. şi I. o altă valiză decât cea cu care el a plecat din România, tot tip troler şi de culoare neagră, dar de dimensiuni mai mari, în care cunoştea că se afla cocaina, valiză ce era asigurată cu un lacăt, primind totodată de la cei doi cheia acesteia. Cu o zi înainte de plecarea din Venezuela, inculpatul a arătat că S. şi I. i-au spus că drogurile urmează să le predea la aeroport unei persoane care îl va recunoaşte (din investigaţiile efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul R.R. le-a dat numiţilor F.A. şi I., în Caracas, paşaportul său american, fiind ca o copie a acestuia să fi fost trimis în România). Pentru a sprijini susţinerile sale şi a demonstra că numitul M.V. există în realitate, inculpatul R.R. a prezentat organelor de urmărire penală o fotografie color executată la data de 16 decembrie 2003, în care este reprezentat inculpatul împreună cu un bărbat, despre care a afirmat că se numeşte M.V.
De asemenea, inculpatul a declarat că, în cazul în care îi vor fi prezentate fotografiilor numiţilor S. şi I. îi va recunoaşte fără ezitare, În acest sens, a fost constituită o planşă foto cu un nr. de patru persoane suspecte pentru activităţi de trafic ilicit de droguri, având caracteristici fizionomice corespunzătoare descrierilor făcute de inculpat pentru numitul S., în vederea recunoaşterii acestuia. Cu ocazia prezentării planşei foto, după ce a privit cu atenţie, inculpatul R.R. a indicat fotografia de la poziţia nr. 3, despre care a afirmat că îl reprezintă pe numitul S. Persoana indicată de inculpat se numeşte F.A. şi se află în atenţia organelor de poliţie, ca fiind suspectă de trafic internaţional de droguri pe ruta Venezuela – România.
Până în prezent, nu s-a reuşit identificarea numitului I. şi nici nu s-a putut stabilit încă dacă persoana din fotografie prezentată de inculpatul R.R. se numeşte M.V., dispunându-se continuarea cercetărilor în acest sens.
Întrucât, din declaraţiile inculpatului R.R., a rezultat că acesta a fost contactat în sala de vamă a aeroportului, unde accesul persoanelor din aerogară este interzis, de un bărbat îmbrăcat în uniformă, care a încercat să-l treacă de punctul de control vamal fără a fi controlat, au fost efectuate cercetări, pentru a verifica aspectele relatate de inculpat, ocazie cu care s-a reuşit identificarea persoanei descrise de acesta, în persoana învinuitului C.I., angajat al Brigăzii Antiteroriste a S.R.L., ce desfăşoară activităţi specifice pe Aeroportul Henry Coandă.
Astfel, în cauză, au fost audiaţi martorii B.C. şi R.S., poliţişti de frontieră în cadrul P.C.T.F. Otopeni, R.D.M.V., R.M., M.V., controlori vamali în cadrul Biroului Vamal Otopeni, C.F., poliţist în cadrul P.T.O. şi S.C.M., angajat ca agent de securitate în cadrul D.S.A. Otopeni, toţi confirmând faptul că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orei 18,00, învinuitul C.I. a pătruns în sala de vamă şi l-a contactat la banda de bagaje pe inculpatul R.R., pe care apoi l-a condus către punctul de control vamal, unde inculpatul a fost oprit pentru control.
În cursul aceloraşi cercetări, s-a mai descoperit că, înainte de a pătrunde în sala de vamă, învinuitul C.I. a fost la rândul său contactat de un bărbat identificat ulterior în persoana inculpatului P.I., cunoscut şi sub numele de I., conform declaraţiilor martorilor B.C., R.S., R.D. şi M.V., pe care a încercat să-l introducă în sala de vamă, pentru a aştepta un pasager la cursa de Madrid.
Martorul B.C. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce se afla de serviciu în postul prin care se realizează accesul din zona publică în sala de vamă, în jurul orei 17,00, l-a observat pe inculpatul P.I., în timp ce purta o discuţie cu învinuitul C.I. în aerogară, după care, la scurt timp, cel din urmă s-a deplasat la postul martorului şi, după ce l-a întrebat dacă îl cunoaşte pe P.I., l-a rugat să-i permită acestuia accesul în sala de vamă. Martorul a refuzat şi i-a solicitat învinuitului C.I. să contacteze comandantul punctului de frontieră, pentru a-i aduce la cunoştinţă cererea sa.
Acest aspect este confirmat de martorul S.C.M., dar şi de martorul R.S., acesta din urmă arătând chiar faptul că învinuitul C.I., după ce a fost refuzat de martorul B.C., l-a contactat pe el şi l-a rugat să intervină pe lângă acesta din urmă, pentru a-l convinge să permită accesul în sala de vamă inculpatului P.I., însă, la rândul său, martorul R.S. a refuzat.
Fiind audiat în cauză, învinuitul C.I. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 17,30 – 17, 45, în timp ce se afla de serviciu în postul situat în spaţiul ce delimitează ieşirea din sala de vamă şi zona publică a aerogării, s-a întâlnit cu inculpatul P.I., pe care a declarat că îl cunoaşte din anul 1992 întrucât acesta venea la aeroport ca însoţitor al diferitelor delegaţii oficiale, Întrucât, cu acele ocazii, inculpatul P.I. preda la intrarea în aeroport o armă militară, respectiv pistol marca Stecikein cu glonţ, învinuitul C.I. a declarat că a avut tot timpul impresia că inculpatul este cadrul militar şi deţine o funcţie importantă, însă a precizat că nu a ştiut niciodată unde lucrează efectiv P.I. şi ce funcţie deţine. La rândul său, inculpatul R.R. a declarat că, la Aeroportul Henry Coandă, urma să-l aştepte o persoană „foarte mare din România". Învinuitul C.I. a mai declarat că, în momentul întâlnirii, inculpatul P.I. i-a precizat că aşteaptă un avion ce urmează să aterizeze la ora 17,45, fără a-i preciza de unde vine avionul şi că a venit la aeroport de la Sinaia, unde a participat la un simpozion organizat de Interpol, iar deplasarea a fost făcută cu dificultate datorită unui accident rutier. Întrucât, după aproximativ 15 minute P.I. se afla încă în aerogară, învinuitul C.I. s-a apropiat din nou de acesta şi a aflat că pasagerul încă nu a sosit, inculpatul spunându-i că aşteaptă o doamnă blondă, bine dezvoltată, având palme mari şi puternice, întrucât a făcut sport de performanţă, respectiv caiac. În aceste împrejurări învinuitul C.I. a intenţionat să meargă în sala de vamă pentru a căuta pasagera dar, în acest moment, inculpatul i-a spus că femeia respectivă se numeşte M. şi că s-ar putea să fie însoţită de soţul acesteia, descriindu-l ca fiind un bărbat cu păr blond, cu chelie şi mustaţă, pe care îl cheamă R., precizându-i chiar R. de la resetat" pentru a ţine minte numele. Conform declaraţiilor sale, învinuitul C.I. s-a deplasat în sala de vamă, la banda de bagaje, unde s-a apropiat de o femeie ce corespundea descrierii inculpatului, care i-a spus că în aerogară o aştepta domnul P.I., însă femeia i-a răspuns că nu cunoaşte nici o persoană cu acest nume. Tot lângă banda de bagaje învinuitul C.I. a observat un bărbat care ridicase o valiză tip troler, ce avea prins de mâner o etichetă pe care a văzut că scria R. şi, crezând că acesta era persoana pe care o aştepta inculpatul P.I., l-a întrebat pe pasager, arătând cu degetul către eticheta prinsă de valiză, dacă se numeşte R. Întrucât bărbatul respectiv (identificat în persoana inculpatului R.R.) l-a urmat pe învinuitul C.I., acesta l-a condus până la punctul de control unde, apropiindu-se de controlul vamal R.D., i-a spus acestuia că inculpatul R.R. este pasagerul pe care îl aşteaptă în aerogară inculpatul P.I. Deoarece vameşul l-a oprit pe inculpatul R.R. pentru control, învinuitul C.I. a părăsit sale de vamă şi s-a deplasat la inculpatul P.I., căruia i-a comunicat faptul că a întâlnit o persoană care corespunde descrierii făcute, respectiv un bărbat cu chelie frontală şi mustaţă, dar în schimb este brunet, nu blond şi care se află la controlul vamal.
La scurt timp, potrivit declaraţiilor învinuitului C.I., inculpatul P.I. a părăsit aeroportul, împreună cu o persoană în vârstă de aproximativ 50 de ani, păr alb şi constituţie atletică (identificat ulterior în persoana martorului M.G.).
După reţinerea sa, inculpatul P.I. a negat, cu ocazia audierii sale, faptul că s-a deplasat la Aeroportul Henry Coandă pentru a-l aştepta pe inculpatul R.R., care a sosit la ora 17,45 cu o cursă din direcţia Madrid, ci a explicat faptul că s-a deplasat la aeroport pentru a-i aştepta pe numitul S.M. sau pe soţia acestuia S.M., care urmau să sosească cu o cursă din direcţia Londra, dorind să încheie cu aceştia o afacere având ca obiect produse petroliere. De asemenea, inculpatul P.I. a negat faptul că i-ar fi spus învinuitului C.I. ca bărbatul care urma să sosească se numeşte R. Mai mult, inculpatul P.I. a declarat faptul că prietenul său M.G., care l-a condus cu autoturismul de la Sinaia până la aeroport, poarte să confirme că persoana pe care o aştepta urma să sosească cu o cursă de la Londra.
Având în vedere susţinerile inculpatului P.I., pentru verificarea acestora, s-a procedat la audierea martorilor M.G. şi T.C.Şt., persoane cu care inculpatul s-a aflat împreună la Sinaia, M.G. fiind chiar persoana care l-a condus la aeroport.
Astfel, martorul M.G. a arătat faptul că, la data de 02 iunie 2004, în timp ce se afla la Sinaia la un seminar pe probleme de mediu, unde l-a invitat şi pe inculpatul P.I., a primit un telefon de la acesta din urmă, care l-a rugat să-l ajute întrucât se afla cu maşina în pană şi nu se putea deplasa. În aceste împrejurări, inculpatul P.I. şi familia sa au fost transportaţi la Sinaia de către martorii M.G. şi N.A., un prieten de-al inculpatului. Martorul M.G. a mai declarat că, la data de 04 iunie 2004, după încheierea seminarului, în jurul orei 14,00, în timp ce serveau masa, inculpatul P.I. a vorbit de câteva ori la cele două telefoane mobile, după care a spus că trebuie să se deplaseze la Aeroportul Otopeni, pentru a aştepta o persoană la cursa de Madrid, care urma să aterizeze la ora 17,45. Întrucât inculpatul avea autoturismul defect, a încercat să-l contacteze pe N.A., însă acesta l-a refuzat, astfel că a fost transportat la aeroport de către martorul M.G. cu autoturismul său, ajungând la Otopeni în jurul orei 17,20.
La rândul său, martora T.C.Şt., organizatoarea seminarului care s-a desfăşurat la Sinaia, a confirmat aspectele relatate de martorul M.G. şi a arătat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce serveau masa de prânz, inculpatul P.I. a spus pe un ton vădit nemulţumit „totuşi, trebuie să mă dusa astăzi la Otopeni", după care a purtat o discuţie telefonică în cadrul căreia a spus „ bine, văd cum o rezolv". Acelaşi martor a declarat că inculpatul P.I. se comporta ca şi cum avea o sarcină şi trebuia să o rezolve.
Atât martorul M.G., cât şi martorul T.C.Şt. au confirmat faptul că inculpatul P.I. a insistat să facă deplasare la Aeroportul Otopeni, deşi drumul era blocat în zona localităţii Comarnic, datorită unui accident rutier.
Totodată, martora T.C.Şt. a mai declarat faptul că, în seara zilei de 04 iunie 2004, în jurul orei 20,30, în timp ce serveau masa, inculpatul P.I. a afirmat către soţia sa că persoana pe care o aştepta a pierdut avionul şi că următoarea cursă de Madrid este abia peste câteva zile. Acelaşi martor a declarat că, din discuţiile purtate la masă de inculpatul P.I., a înţeles că persoana pe care acesta a aşteptat-o la aeroport urma să vină de la Madrid şi a mai precizat că, în perioada 01 -05 iunie 2004, cât s-a aflat la Sinaia împreună cu familia inculpatului P.I., nu l-a auzit niciodată pe acesta discutând despre persoane cu numele de S.M., S.M. sau V.A.
La rândul său, martorul M.G., care îl cunoştea pe inculpatul P.I. de aproximativ 6 ani, a confirmat faptul că, în perioada în care au stat la Sinaia, inculpatul nu a discutat niciodată despre persoane cu numele de S.M., S.M. sau V.A., despre sosirea vreunei persoane de la Londra şi nici nu are cunoştinţă despre faptul că inculpatul desfăşura sau urma să desfăşoare activităţi comerciale cu produse petroliere.
În aceste condiţii, în rechizitoriu s-a apreciat că susţinerile inculpatului P.I., potrivit cărora acesta a mers la aeroport pentru a aştepta o persoană ce urma să sosească de la Londra, şi anume S.M. sau S.M., sunt neadevărate şi au drept scop împiedicarea aflării adevărului, pentru a evita tragerea la răspundere penală. Astfel, încât înainte de a ajunge la aeroport, inculpatul i-a comunicat martorului M.G. că persoana pe care o aştepta urma să sosească de la Madrid şi nu de la Londra. La rândul său, martorul T.C.Şt. a declarat că, după întoarcerea de la aeroport, inculpatul şi-a manifestat nemulţumirea pentru faptul că a pierdut timpul, întrucât nu a sosit persoana care trebuia să vină de la câteva zile. Mai mult, din declaraţia inculpatului P.I., dar şi din declaraţia martorului M.G., rezultă că aceştia au plecat de la aeroport, în jurul orei 18,40 – 19,00, iar din adresa nr. 147085 din 24 august 2004 a Poliţiei de Frontieră din cadrul Aeroportului Internaţional Henry Coandă Bucureşti rezultă că, la data de 04 iunie 2004, ce avea ora de aterizare programată la 17,45, adică la aproximativ 5 minute după momentul în care inculpatul P.I. a ajuns la aeroport. În aceste condiţii, rămânerea inculpatului în aeroport până la ora 18,40 – 19,00 apare ca nejustificată, dacă este explicată prin aceea că a aşteptat un pasager de la Londra, însă această aşteptare devine explicabilă dacă inculpatul ar fi aşteptat o altă aeronavă ce sosea mai târziu, iar potrivit aceleiaşi adrese curse Tarom din direcţia Madrid, cu oră de aterizare programată la 17,45, a aterizat, în fapt la ora 18,05. Şi din aceste împrejurări, s-a concluzionat că inculpatul P.I. a aşteptat o persoană ce urma să sosească la cursa de Madrid, şi nu de la Londra, astfel cum a susţinut acesta.
Tot pentru verificarea susţinerilor inculpatului, au fost verificate listele pasagerilor care au sosit în România din direcţia Londra la data de 04 iunie 3004, cu cursa Tarom, respectiv cursa B.A., însă pe acestea nu au figurat numele S.M. sau S.M. Luând în calcul posibilitatea ca numiţii S.M. sau S.M. să nu fi ajuns la Bucureşti, întrucât au pierdut avionul, s-a procedat şi la verificarea listei rezervărilor pentru curs Londra – Bucureşti din data de 04 iunie 2004, însă nici pe această listă nu s-au găsit numele S.M. sau S.M.
Un alt argument care susţine teza potrivit cu care inculpatul P.I. s-a deplasat la aeroport pentru a-l aştepta pe inculpatul R.R., cunoscându-i numele, dar şi filozofia, s-a întemeiat pe faptul că, în declaraţia învinuitului C.I., acesta a arătat că persoana aşteaptă de inculpatul P.I. se numeşte R., iar descrierea făcută de inculpat persoanei pe care o aştepta respectiv un bărbat cu chelie, păr blond şi mustaţă, corespunde fizionomiei inculpatului R.R., cu excepţia părului, care este brunet şi nu blond. Având în vedere însă faptul că inculpaţii R.R. şi P.I. nu s-au mai întâlnit niciodată, în cursul urmăririi penale s-au efectuat cercetări pentru a stabili de unde cunoştea inculpatul P.I. numele şi înfăţişarea inculpatului R.R. Procedându-se la verificarea celor două paşapoarte ale inculpatului R.R., s-a constatat că fotografia aplicată pe paşaportul american corespunde descrierii pe care inculpatul P.I. i-a făcut-o persoanei pe care o aştepta, în sensul că, după modul de executarea a fotografiei, părul persoanei din fotografie are o nuanţă deschisă şi ar putea fi considerat ca fiind blond. Mai mult, tot în paşaportul american, se observă că numele inculpatului R.R. este scris R.R., iar o persoană cu o educaţie şcolară precară ar fi tentată să pronunţe numele de R. ţinând cont de regulile de pronunţe din limba engleză, nume care în acest fel s-ar pronunţa R. (potrivit propriilor sale afirmaţii, inculpatul P.I. este absolvent a opt clase şi a unei şcoli profesionale). Având în vedere aceste aspecte, în rechizitoriu s-a apreciat că inculpatul P.I., fie a văzut anterior deplasării la aeroport o copie de pe paşaportul american al inculpatului R.R., fie persoana care i-a solicitat să se deplaseze la aeroport i l-a descris pe acesta din urmă după o astfel de copie a paşaportului.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul – verbal de percheziţie corporală, însoţite de fotografii judiciare; procesul – verbal de depistare a inculpatului P.I.; raportul de dare în consemn; raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 280165 din 07 iunie 2004; dovada de depunere a drogurilor seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004; declaraţii de martori; copia color a fotografiei depuse de inculpatul R.R.; recunoaşterea de pe planşă foto efectuată de inculpatul R.R.; copia biletului de avion pe ruta Bucureşti – Madrid – Caracas şi retur, aparţinând inculpatului R.R.; copia color a paşaportului american aparţinând inculpatului R.R.; lista pasagerilor care au ieşit din ţară la data de 20 mai 2004 cu cursa Tarom pe direcţia Bucureşti – Madrid şi lista pasagerilor care au intrat în România la data de 04 iunie 2004 din direcţia Madrid cu cursa Tarom; procesul – verbal de verificare a listei pasagerilor care au intrat în România la data de 04 iunie 2004 din direcţia Madrid cu cursa Tarom; procesul – verbal de verificare a listei pasagerilor care au intrat în România din direcţia Londra la data de 04 iunie 3004 şi a rezervărilor pentru curs Londra - Bucureşti din data de 04 iunie 2004, la care sunt anexate listele verificate; procesul – verbal de percheziţie domiciliară; proces – verbal de confruntare între inculpatul P.I. şi învinuitul C.I.; pentru caseta video tip VHS, conţinând imagini de la constatarea infracţiunii flagrante, imagini înregistrate în parcarea Aeroportului Henry Coandă cu camera de securitate, imagini înregistrate pe Aeroportul Henry Coandă cu unele camere de securitate, imagini comparative cu valiza de la îmbarcare şi valiza de la sosire a inculpatului R.R., care evidenţiază faptul din Codul penal este vorba de două valize diferite; un CD cu fotografii executate la aeroport şi două CD - uri conţinând imagini înregistrate în interiorul Aeroportului Henry Coandă; declaraţiile inculpatului R.R.; declaraţiile inculpatului P.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R.R., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, astfel după cum urmează:
a) Apelul parchetului a vizat greşita soluţie de achitare a inculpatului P.I., conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., considerându-se că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, solicitându-se reţinerea cauzei spre rejudecare şi condamnarea inculpatului pentru fapta săvârşită.
b) Apelul inculpatului R.R. a vizat reindividualizarea pedepsei, pe care a considerat-o excesiv de aspră în raport de pericolul social concret al faptei săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 717 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, desfiinţând în parte sentinţa penală nr. 732 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.I. şi, rejudecând în fond, a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului P.I. din cea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.I. la 15 ani închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului P.I.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 iulie 2004 şi până la punerea efectivă în libertate, conform deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, dosar nr. 530/2005, respectiv 11 februarie 2005.
A obligat pe inculpatul P.I. la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, avansate de stat cu ocazia judecării cauzei în fond.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins apelul inculpatului R.R., ca nefondat.
A computat prevenţia inculpatului R.R. de la 5 iunie 2004 la zi, menţinând starea de arest a acestuia.
A obligat pe inculpatul R.R. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că fapta inculpatului P.I. este pe deplin dovedită şi constă în aceea că, în data de 4 iunie 2006, în baza unei înţelegeri prealabile cu alte persoane ce coordonau activitatea din străinătate, l-a aşteptat în Aeroportul Henry Coandă Bucureşti, în vederea preluării, pe inculpatul R.R., care venea cu o cursă de la Madrid şi transporta aproximativ 8 kg cocaină, fiind astfel întrunite cerinţele prevăzute de art. 345 C. proc. pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului P.I., instanţa a apreciat că activitatea acestui inculpat a constat în ajutorul moral pe care l-a dat inculpatului R.R., iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 572 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând, pe fond, prin apărătorul ales, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar, menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând cauza penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este admisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi a obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
Jurisprudenţa C.E.D.O. (cazul C. contra R.) a stabilit că atunci când o instanţă de control judiciar este competentă să analizeze atât situaţia de fapt, cât şi chestiunile de drept şi să studieze în ansamblu problema vinovăţiei, ea nu poate, din motive ce ţin de echitatea procedurii, să tranşeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declaraţiilor persoanei care susţine că nu a comis actul considerat ca infracţiune.
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, după ce a casat hotărârea prin care s-a dispus achitarea inculpatului P.I., s-a pronunţat cu privire la temeinicia acuzaţiei constatând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fără să îl audieze nemijlocit.
Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul P.I. a fost condamnat de instanţa de control judiciar pentru infracţiunea sus-menţionată, fără ca acesta să fi fost audiat, mai ales în condiţiile în care s-a dispus pentru prima dată condamnarea inculpatului, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., aplicarea acestor reglementări în legislaţia internă a statelor semnatare fiind obligatorie.
De altfel, chiar modificările Codului de Procedură Penală, intrate în vigoare la 6 septembrie 2006 prin Legea nr. 356/2006 prevăd obligativitatea ascultării inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare [(art. 378 alin. (11), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 172 din Legea nr. 356/2006)].
Faţă de aceste considerente, singura soluţie care se impune este de admitere a recursului inculpatului P.I., casare a deciziei penale atacate cu recurs (numai cu privire la acest inculpat) şi de trimitere a cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 717 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul P.I. şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7267/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 7357/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
