ICCJ. Decizia nr. 756/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 756/2006
Dosar nr. 24/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 349 din 5 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Arad, a fost condamnat inculpatul C.P., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 iulie 2005, la zi.
În latură civilă s-a constatat că prejudiciul cauzat de inculpat părţii vătămate B.A.G., în cuantum de 507,64, lei a fost acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 12 iulie 2005, partea vătămată B.A.G., împreună cu martora F.A.I., se deplasau pe Calea Victoriei din Arad. Inculpatul C.P. a observat că partea vătămată purta la gât un lănţişor din aur şi a luat hotărârea să i-l sustragă. În acest scop făptuitorul s-a apropiat de victimă, i-a smuls lănţişorul de la gât, după care a fugit de la locul faptei, dar a fost prins de lucrătorul de poliţie H.O.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 400/ A din 8 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.P.
Recursul este inadmisibil.
Din examinarea dispoziţiilor art. 3851 alin. ultim. C. proc. pen., rezultă că nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 din acelaşi cod, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Or, în cauză, inculpatul C.P. nu a folosit calea apelului astfel că nu poate ataca cu recurs hotărârea primei instanţe, iar prin Decizia pronunţată de Curte, nu a fost modificată soluţia din sentinţă, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad fiind respins ca nefondat.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 400/ A din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 760/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
