ICCJ. Decizia nr. 912/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.912/2006
Dosar nr. 2250/1/2006
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunţată în şedinţă publică, a dispus, printre altele, menţinerea în continuare, privarea de libertate a celor doi inculpaţi, I.V.C. şi P.C.
S-a reţinut că, prin sentinţa apelată, inculpaţii I.V.C. şi P.C. au fost condamnaţi, la pedepse de 3 ani şi respectiv 20 ani şi 6 luni închisoare, pentru fapte incriminate prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, sancţionată de lege, cu închisoare, de la 10 la 15 ani închisoare, reţinându-se, în fapt, că împreună cu inculpata B.P.T., ar fi deţinut şi, respectiv, oferit spre vânzare cantitatea de 219,5 grame cannabis, pentru suma de 1000 Euro pe care, în luna ianuarie 2005 ar fi obţinut 100 Euro şi 380.000 lei, fiind prinşi în flagrant, că, ambii apelanţi-inculpaţi au antecedente penale, secundul fiind şi recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen., faţă de o pedeapsă graţiată condiţionat, fapte care, în concret, prezintă pericol pentru ordinea publică, prin climatul de insecuritate ce s-ar crea în societatea civilă dacă justiţia nu reacţionează ferm în cazul persoanelor cercetate ca traficanţi de droguri, infracţiuni încadrate prin Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată chiar şi atunci când acţionează şi vizează cantităţi mari de substanţe stupefiante.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul I.V.C., fără a-l motiva în scris.
În şedinţă publică, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat punerea în libertate, considerând că nu se mai impune menţinerea arestării sale preventive, în prezent, fiind judecat şi neputând influenţa cu nimic mersul judecăţii.
Recursul este nefondat.
Din actele şi probele dosarului rezultă că, nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere, la luarea măsurii arestării preventive, astfel că acestea, existând şi în prezent, se impune menţinerea stării de arest a inculpatului.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, încheierea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, făcută recurentului arestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.C. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 649/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 911/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 94/2006. Penal → |
---|