ICCJ. Decizia nr. 945/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.945/2006
Dosar nr. 2323/1/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, verificând legalitatea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul D.G., în dosarul nr. 44/P/2005 al aceleiaşi instanţe, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a apelantului-inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul D.G.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa penală nr. 514 din 28 noiembrie 2005, Tribunalul Constanţa, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea închisorii.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea dintre acestea, în final inculpatul D.G. executând pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., la pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de inculpat prin reţinere şi arest preventiv cu începere de la 23 iulie 2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracţiunea pentru care a fost arestat preventiv.
Având în vedere infracţiunea pentru care este judecat inculpatul care se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani, Înalta Curte apreciază că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, în mod corect instanţa Curţii de Apel Constanţa a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 44/P/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Penal → |
|---|
