ICCJ. Decizia nr. 911/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.911/2006
Dosar nr. 2246/1/2006
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4/P/2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului M.M., condamnat de prima instanţă respectiv Tribunalul Caraş – Severin, la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 76 lit. a) C. pen.
Curtea de apel a reţinut că întrucât subzistă temeiurile care au determinat măsura arestării preventive a inculpatului, se impune menţinerea acestei măsuri, în condiţiile legii.
Împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
Verificând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., infracţiune care este pedepsită cu închisoare mai mare de 10 ani şi că există temeiuri care arată că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Înalta Curte reţine că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului (sentinţa penală nr. 218 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Caraş – Severin) prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele deduse judecăţii, dosarul aflându-se în prezent în faţa instanţei de apel.
În raport cu cele reţinute, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că nu există temeiuri noi care să determine revocarea acestei măsuri.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.M. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 4/P/2006
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 912/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
