ICCJ. Decizia nr. 958/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.958/2006
Dosar nr. 23641/1/2005
(nr. vechi 7445/2005)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1150 din 21 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S. pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
I.S. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 433/1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 898/ A din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs în care a solicitat, prin apărător, admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei, invocând aceleaşi motive pe care le-a prezentat în cererea iniţială şi apoi în apel, respectiv faptul că tatăl său a decedat şi trebuie să dezbată succesiunea, să facă acte de dispoziţie şi administrare a moştenirii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pedeapsa închisorii, poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieşit faptul că în garsoniera din comuna Snagov locuieşte C.N., care o deţine în proprietate. Se mai arată că petentul nu este căsătorit, având ambii părinţi decedaţi, moştenind de la ei un teren intravilan în comuna Gruiu, rezultând că familia acestuia nu se află în situaţia prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat, nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât existau alternative legale de rezolvare, care nu reclamă prezenţa acestuia în localitatea unde se află imobilele respective, condamnatul putând solicita asistenţa notarială şi juridică, pentru rezolvarea problemelor sale prin reprezentanţi legali (procuratori şi mandatari).
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 898/ A din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 96/2006. Penal → |
|---|
