ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.951/2006

Dosar nr. 30461/1/2005

(nr. vechi 7950/2005)

Şedinţa nepublică din 14 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 426 din 5 octombrie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul G.V.M., la două pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. (fapte din luna martie 2005).

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului G.V.M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe i durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.V.M. şi în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 29 martie 2005 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 14, art. 17, art. 348 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., a obligat inculpatul G.V.M. la plata a câte 2.000 RON către fiecare parte civilă H.E.V. şi H.S.V., prin reprezentanţi legali, H.I. şi H.M., cu titlu de daune morale.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la jumătatea lunii martie 2005, la două date diferite, inculpatul G.V.M., prin ameninţare a întreţinut relaţii sexuale anale cu două părţi vătămate în vârstă de 7, respectiv 9 ani, împotriva voinţei acestora.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea reprezentantului legal al părţilor vătămate, declaraţiile părţilor vătămate H.E.V. şi H.S.V., rapoartele de constatare medico-legală, procesele verbale de conducere în teren a părţii vătămate, declaraţiile martorilor H.M., H.I., N.P.M., P.M., G.V., E.D., precum şi declaraţiile inculpatului G.V.M.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul G.V.M. a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 426 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, care prin Decizia penală nr. 80/ A din 9 decembrie 2005, a desfiinţat în parte, în ceea ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr. 426 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A înlăturat aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pedeapsă ce a fost aplicată inculpatului G.V.M., pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A menţinut starea de arest a inculpatului G.V.M.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2005 la zi.

Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul reindividualizării pedepsei, considerând că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând Decizia atacată prin prisma motivului invocat de parchet, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, circumstanţele personale ale inculpatului care este minor, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum şi atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor, împrejurarea că are ambii părinţi decedaţi, casa părintească arsă într-un incendiu, fiind crescut de o mătuşă, lucrând în gospodăria familiei, precum şi la diverşi cetăţeni pentru a-şi câştiga existenţa, aspecte faţă de care se apreciază că în mod corect s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pedepsele astfel stabilite au fost just individualizate, pedeapsa rezultantă fiind stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul majorării ei.

Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul G.V.M.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2005 la 14 februarie 2006.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 951/2006. Penal