ICCJ. Decizia nr. 97/2006. Penal. Contestaţie la executare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 97/2006

Dosar nr. 17452/1/2005

(nr. vechi 4349/2005)

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul M.R., privind executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 61 din 21 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, tatălui său, condamnatul M.I., prin admiterea excepţiei lipsei calităţi procesuale active a contestatorului.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 61 din 21 martie 2001, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul M.I., la 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 8 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi din infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

S-a constatat că pedepsele aplicate în cauză sunt concurente cu cele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 55/1997 a Tribunalului Sibiu, s-au contopit şi în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare sporită cu 7 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a mai constatat că la data pronunţării hotărârii, inculpatul se afla în întreruperea executării pedepsei.

Prin hotărâre, s-a mai dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 73/97 din 22 august 2000 emis de Tribunalul Sibiu şi emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Contestaţia la executare a fost motivată pe considerente ţinând de starea sănătăţii condamnatului, pentru nevinovăţie în comiterea faptelor reţinute în sarcina lui M.I., sens în care s-a susţinut că B.D. este vinovată, temeiul legal invocat fiind dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.

Constatând că, în cauză, fiul condamnatului, respectiv contestatorul M.R. nu are calitate procesuală activă, în sensul că nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 362 C. proc. pen., care stabileşte persoanele care au dreptul să declare apel, acest text de lege fiind aplicabil şi în materia instituţiei contestaţiei la executare aşa cum prevede art. 460 alin. (5) din acelaşi cod, potrivit cărora dispoziţiile cuprinse în partea specială, titlul II care nu sunt contrare dispoziţiilor cap. IV, titlul III care se aplică în mod corespunzător, instanţa a respins contestaţia la executare.

Împotriva sentinţei, a declarat apel condamnatul M.I., reprezentat de K.P.A., procurator numit în baza procurii generale depusă în dosar.

Apelul condamnatului a fost motivat pe considerente ţinând de nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii sub aspectul nevinovăţiei lui M.I., condamnarea lui fiind rezultatul unei grave erori judiciare.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 192/ A din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat prin procuratorul K.P.A.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri R.U.I. Sibiu şi condamnatul M.I.

Recursul declarat de R.U.I., formulat în scris, deşi în preambul menţionează că atacă Decizia penală nr. 192 A/2005 pronunţată în dosarul nr. 3009/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia, este motivat pe susţineri care nu au legătură cu cauza, respectiv: faptele sunt săvârşite de persoane responsabile civilmente, acestea devalizând SC N. SRL cu sumele de 2.279.159.191.143 lei şi 227.915.919 lei, sume stabilite la Tribunalul Bucureşti în dosarele nr. 6223/2003 şi nr. 3462/2004.

Recursul declarat de condamnat este motivat pe nevinovăţia sa, inculparea fiindu-i atrasă doar pentru ca firma sa, SC N. SRL Sibiu să fie devalizată de sumele pe care le avea la B.P. SA Centrală şi sucursala Sibiu. De asemenea, în continuarea motivelor formulate în scris, condamnatul se referă şi la cauze soluţionate în alte dosare.

Recursul declarat de R.U.I. Sibiu este inadmisibil.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că în dosarele nr. 560/2005 al Tribunalului Sibiu şi nr. 3009/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia, R.U.I. Sibiu nu a avut calitate procesuală. K.P.A., reprezentanta contestatorului în dosarul Curţii de Apel Alba Iulia a fost împuternicită de acesta în baza procurii generale autentificată la 19 aprilie 2005 în nume personal însă.

Potrivit dispoziţiilor art. 3852 C. proc. pen., pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din acelaşi cod, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 362 C. proc. pen. enumeră, expres şi limitativ, persoanele care pot face apel.

În condiţiile în care R.U.I. Sibiu nu a avut calitate procesuală în contestaţia la executare formulată de fiul condamnatului, M.R., recursul declarat este inadmisibil şi în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (4) C. proc. pen., recurenta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare ocazionate.

În ce priveşte recursul declarat de condamnat, acesta este nefondat.

Contestaţia la executare a vizat motive ţinând de încadrarea juridică a faptelor pentru care M.I. a fost condamnat şi de starea sănătăţii acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. a) – d), C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.

Deci, pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.

Prima instanţă, astfel cum s-a detaliat, a constatat că fiul condamnatului nu a avut calitate procesuală activă în formularea, pentru condamnat, a contestaţiei la executare, pe lângă aceasta ea analizând însă şi fondul căii extraordinare de atac.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC R.U.I. Sibiu şi ca nefondat recursul declarat de contestatorul condamnat M.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă pe SC R.U.I. Sibiu să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul condamnat M.I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 97/2006. Penal. Contestaţie la executare. Recurs