ICCJ. Decizia nr. 975/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 975/2006
Dosar nr. 2464/1/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 8/ P din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia de urmărire penală şi criminalistică, privind arestarea provizorie în caz de urgenţă, în vederea extrădării, a numitului Ţ.A., cetăţean al Republicii Moldova.
S-a dispus arestarea preventivă provizorie a persoanei urmărite pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 8 februarie 2006, ora 21,30.
S-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi onorariul traducătorului trebuie să fie suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Ţ.A. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 RON.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:
Cu adresa nr. 92/II/5 din 8 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat Curţii de Apel Constanţa, cererea de asistenţă juridică a autorităţilor judiciare din Republica Moldova, prin care se solicită luarea măsurii arestării provizorii a învinuitului Ţ.A. în vederea extrădării.
Cetăţeanul moldovean Ţ.A. este urmărit penal de autorităţile judiciare moldovene, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 184 C. pen. al Republicii Moldova, exces de putere, prevăzută de art. 185 C. pen. al Republicii Moldova, fals în acte publice, prevăzută de art. 18 C. pen. al Republicii Moldova.
Din încheierea din 11 august 2004 a Judecătoriei sectorului Centru a municipiului Chişinău, rezultă că faţă de cetăţeanul moldovean s-a luat măsura preventivă sub formă de garanţie personală a lui D.B., I.G., I.B. şi S.U. Întrucât A.Ţ., deşi a fost legal citat nu s-a prezentat la organele de urmărire penală, iar garanţii nu au asigurat prezentarea lui, prin aceeaşi încheiere a fost înlocuită măsura preventivă de la garanţie personală la arestarea preventivă pe un termen de 30 zile.
Având în vedere cele mai sus prezentate, Curtea a constatat că cererea îndeplineşte condiţiile impuse de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs persoana urmărită Ţ.A.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 46 cu referire la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil.
Astfel, potrivit textelor de lege menţionate, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pentru care arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare, cerere care trebuie să indice existenţa unui mandat de arestare preventivă sau unui mandat de executare a unei pedepse, o expunere a faptelor şi a dispoziţiilor legale aplicabile, precum şi date referitoare la persoana urmărită.
Măsura arestării provizorii în caz de urgenţă se dispune de curtea de apel competentă, printr-o încheiere „dată în Camera de Consiliu (şi nu într-o şedinţă lipsită de publicitate", cum greşit a menţionat Curtea de Apel Constanţa) şi care nu poate fi atacată cu recurs decât împreună cu hotărârea pronunţată asupra cererii de extrădare.
Înalta Curte constată că dispoziţiile legale citate sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazului când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Ori, în cauză, rezultă că încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii privind arestarea provizorie a persoanei urmărite poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea prin care se dispune asupra fondului cauzei, respectiv a cererii de extrădare.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana urmărită Ţ.A. împotriva încheierii nr. 8 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
Văzând şi dispoziţiile art. 190 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Ţ.A. împotriva încheierii penale nr. 8/ P din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. 118/P/2006.
Obligă recurentul la 40 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 98/2006. Penal → |
|---|
