ICCJ. Decizia nr. 989/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 989/2006
Dosar nr. 23814/1/2005
(nr. vechi 7532/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată, la data de 4 ianuarie 2005, sub nr. 129/2005, petenta SC P. SRL Craiova a solicitat, în baza art. 2781 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei din 2 noiembrie 2003 de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1321/P/2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 9462 din 29 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 şi Decizia civilă nr. 3599/ A din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, respectiv sentinţa civilă nr. 2259 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cât şi executarea silită a SC I.T. SA Bucureşti i-au fost prejudiciate drepturile, determinând prin aceasta neexecutarea în favoarea sa a creanţei în sumă de 33.441.904 lei şi prejudicierea cu această sumă.
În cauză a fost depus dosarul nr. 1321/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în care s-a emis rezoluţia din 2 noiembrie 2004 atacată în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen.
Din examinarea plângerii petentului, Curtea a reţinut următoarele:
Prin plângerea iniţială, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, SC P. SRL Craiova a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorii P.L. de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi R.G. de la Tribunalul Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. faţă de judecătorul P. (fostă P.) O.A. de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. şi faţă de vicepreşedintele Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faptele sesizate de SC P. SRL Craiova au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:
Judecătorul P.L. a pronunţat sentinţa civilă nr. 9462 din 29 august 2001 (dosar nr. 9683/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti), prin care a respins contestaţia formulată de SC P. SRL împotriva înscrierii în tabloul de împărţeală a SC IMECO SA în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru pronunţarea sentinţei luând în considerare un proces-verbal semnat de executorul judecătoresc, din care rezultă că s-a admis creanţa SC I. SA în valoare de 33.441.904 lei, dispunându-se încasarea acesteia de către creditor, cu toate că forma în care a fost încheiat şi conţinutul procesului-verbal nu creează nici măcar aparenţa de legalitate, nefiind semnat şi nici ştampilat.
Procesul-verbal sus-menţionat nu există în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, deşi conform antetului său a fost emis în acest dosar şi, de asemenea, nu a existat nici în dosarul nr. 9683/2001 la momentul soluţionării.
Judecătorul G.R. a pronunţat Decizia civilă nr. 3599 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (dosar nr. 6996/2001), prin care a menţinut soluţia judecătorului P.L.
Prin pronunţarea acestor hotărâri, s-a apreciat că judecătorii P.L. şi R.G. au favorizat săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
La data întocmirii procesului-verbal privind creanţele ce urmează a se plăti de îndată (07 iunie 2001) intraseră în vigoare dispoziţiile Legii nr. 188/2000, astfel încât executorii judecătoreşti nu mai aveau calitatea de angajaţi ai Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Executorul judecătoresc P.V. a semnat „procesul-verbal privind creanţele ce urmează a se plăti de îndată", deşi nu avea competenţa de a-l semna.
Judecătorul P. (fostă P.) O.A. a întocmit la data de 7 iunie 2001, în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, tabloul de împărţeală, procesul-verbal privind creanţele ce urmează a se plăti de îndată şi mandatul de plată cuvenită asupra C.E.C. cu privire la suma de 33.932.355 lei consemnată de adjudecător, deşi începând din data de 10 mai 2001, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti trebuia să predea dosarele de executare nesoluţionate birourilor executorilor judecătoreşti înfiinţate conform Legii nr. 188/2000, iar actele menţionate ar fi fost de competenţa unui birou de executor judecătoresc şi nu de competenţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Vicepreşedintele Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la data de 10 septembrie 2003, a ordonat telefonic judecătorului de serviciu să nu elibereze un certificat de grefă din care să rezulte că dosarul nr. 1228/2001 se află în arhiva instanţei.
În urma analizei coroborate a materialului probator administrat, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii P.L., R.G. şi F.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., faţă de judecător M.E. (vicepreşedinte al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti), faţă de judecător P.O.A. şi executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., reţinându-se în esenţă că în orice hotărâre judecătorească se manifestă concluzia instanţei cu privire la conflictul dedus în faţa justiţiei în urma aprecierii probelor administrate în cauză, hotărârea fiind o construcţie logică ce reflectă înlănţuirea tuturor raţionamentelor pe care judecătorii le înfăptuiesc în cursul activităţii respective.
Cum iniţial critica petentului viza soluţiile date în fazele procesuale ordinare, rezoluţia dată de procuror s-a bazat pe argumentul că, în principiu, aprecierea unei hotărâri ca netemeinică şi nelegală nu poate face obiectul cercetării penale, reformarea acesteia fiind atributul instanţelor de judecată superioare, sesizate prin căile de atac legale.
Astfel, în concluziile finale, petenta SC P. SRL Craiova a susţinut că plângerea nu vizează activitatea judecătorilor P.L., R.G., F.C., P. (P.) O.A. şi M.E., acestea neavând nici un fel de vinovăţie în prejudicierea sa, ci doar activitatea executorului judecătoresc P.V., actualmente decedat.
S-a solicitat ca, faţă de acesta din urmă, să se modifice soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în cea de încetare a urmăririi penale împotriva sa, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. (decesul făptuitorului), având în vedere că vinovăţia sa rezultă cu claritate din ansamblul probator, soluţia respectivă fiindu-i necesară la introducerea executării, în scopul satisfacerii creanţei sale împotriva SC I.T. SA.
Prin sentinţa penală nr. 138 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de SC P. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1321/P/2002, ca nefondată.
A obligat petenta la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat, în baza actelor existente la dosar, că soluţia dată de procuror prin rezoluţia din 2 noiembrie 2004 este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara SC P. SRL, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, să se constate că executorul judecătoresc P.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 289 alin. (1) C. pen.
Examinând sentinţa penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat şi în raport de actele existente în dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, executorul judecătoresc P.V., decedat la data de 3 septembrie 2004, nu a săvârşit nici o infracţiune prin activitatea depusă în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
În consecinţă, nu se poate primi solicitarea petiţionarei de modificare a soluţiei dată de procuror prin rezoluţia atacată în sensul de a se constata încetarea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului întrucât acesta nu este vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni.
Pe de altă parte, motivarea petiţionarei în sensul că această soluţie i-ar fi necesară în recuperarea creanţei nu se justifică, aceasta având la dispoziţie căile procedurale prevăzute de codul de procedură civilă pentru a solicita executarea acestei creanţe.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de petiţionară, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P. SRL împotriva sentinţei penale nr. 138 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 992/2006. Penal → |
|---|
