ICCJ. Decizia nr. 1009/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1009/2006
Dosar nr. 20797/1/2005
(nr. vechi 6020/2005)
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51/ P din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 694/P/2005, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea penală formulată de SC C. SA, cu sediul în Brăila, împotriva rezoluţiei, pronunţată la data de 19 aprilie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 55/P/2005, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 500.000 ROL (50 RON) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petenta SC C. SA Brăila a depus plângere penală împotriva intimaţilor R.V. şi D.M. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., arătând că au emis adresa nr. 119925 a Biroului DN 39 din cadrul S.P.R., cu data necorespunzătoare realităţii.
Prin rezoluţia nr. 55/P/2005 din 19 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul principal de poliţie D.M. şi agentul şef de poliţie R.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Pentru pronunţarea soluţiei, procurorul a reţinut că adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 a fost redactată de către agentul şef de poliţie R.V. şi semnată de către inspectorul de poliţie D.M., ambii din cadrul biroului DN 39 al S.P.R. Mangalia, consemnându-se că autoturismul Renault Megane, implicat în accidentul din 27 iunie 2004 a fost condus de către D.D.M.
În acest sens, s-au avut în vedere procesul-verbal de cercetare încheiat de poliţiştii din cadrul Biroului DN 39, aparţinând de Poliţia Mangalia şi buletinul de eveniment înregistrat sub nr. 187058 din 27 iunie 2004 efectuate la data de 27 iunie 2004 pe DN 39 Constanţa-Mangalia, când s-a produs un accident de circulaţie de către autoturismul anterior menţionat (proprietatea SC R.C.I. Leasing România SRL Bucureşti) şi soldat cu decesul victimei B.I., respectiv vătămarea corporală gravă a persoanelor D.D.M. şi M.P.; totodată, s-a ţinut seama de probele găsite la faţa locului şi de împrejurarea că s-au recoltat probe biologice de la victima D.D.M.
Dosarul penal privind „accidentul de circulaţie" este înregistrat sub nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi se află în curs de cercetare la Poliţia Staţiunii Neptun – F.C.P.
Plângerea formulată de către SC C. SA Brăila, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 210/II/2 din 8 iunie 2005.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta SC C. SA Brăila s-a adresat instanţei, motivând că urmărirea penală este incompletă, neindicându-se probele pe baza cărora s-a ajuns la concluzia privind persoana care a condus autoturismul Renault Megane, cei doi intimaţi au emis adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004, menţionând că, la volanul autoturismului s-a aflat dl. D.D.M.
Totodată, procurorul a evidenţiat actele pe care intimaţii le-au avut în vedere la redactarea adresei.
Petenta nu a indicat probele care nu au fost efectuate cu ocazia cercetărilor penale şi a căror administrare s-ar impune pentru completarea urmăririi penale în cauză.
Din oficiu, nu s-a constatat necesitatea administrării de noi probe.
Prin urmare, plângerea formulată de către SC C. SA Brăila a fost considerată nefondată. În acest sens, s-a avut în vedere şi faptul că nu a rezultat din nici un act că intimaţii ar fi acţionat cu intenţie, lipsind şi latura subiectivă a infracţiunilor reclamate. În lipsa elementelor infracţiunii nu are relevanţă pentru declanşarea cercetărilor penale că intimaţii ar fi fost sancţionaţi disciplinar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petiţionara SC C. SA Brăila, criticând-o, arătând în scris că fără a antama fondul cauzei penale nr. 1005/P/2004 aflat în cercetări la Poliţia Neptun se impun a fi făcute şi scurte precizări în legătură cu aceasta, faptele reclamate ca fiind săvârşite de către cei doi intimaţi fiind în strânsă legătură cu accidentul la data de 27 iunie 2004.
La data menţionată, autoturismul Renault Megane, aflat în folosinţa subscrisei, în temeiul unui contract de leasing, a fost implicat într-un accident, în urma căruia, situaţie foarte rar întâlnită şi inedită în acelaşi timp, toţi cei trei ocupanţi ai săi, respectiv B.I., D.D.M. şi M.P. au fost proiectaţi în afara sa.
O altă împrejurare legată de acest eveniment rutier a constat în aceea că în urma accidentului, B.I. a decedat, D.D.M. a suferit vătămări corporale foarte grave, de la momentul evenimentului rutier şi până în prezent, aflându-se în stare de comă profundă, iar M.P. a suferit o amnezie totală, neputând să precizeze care dintre cei trei s-a aflat la volanul autoturismului, mai mult la locul producerii accidentului nu s-a aflat nici un martor ocular care să poată da relaţii legate de felul în care s-a derulat evenimentul şi persoana care a condus autoturismul.
În considerarea celor două aspecte descrise anterior, nici până în prezent nu s-a putut stabili cine a fost conducătorul auto care a produs accidentul, doar o expertiză putând lămuri acest aspect, expertiză care în prezent a fost dispusă, dar nu a fost finalizată.
Recurenta petiţionară apreciază că legat de evenimentul rutier din data de 27 iunie 2004, fără a avea nici un fel de competenţă, cei doi făptuitori, lucrători de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Mangalia şi nu în cadrul Poliţiei oraşului Neptun, cea care a efectuat şi efectuează şi în prezent cercetările în dosarul nr. 1005/P/2004 îşi atribuie veleităţi şi calităţi de experţi tehnici auto, de procurori şi chiar de judecători şi stabilesc, printr-o corespondenţă purtată cu S.C A.Ţ.A. SA, sucursala Brăila, „fără putinţă de tăgadă" persoana care se face vinovată de producerea accidentului şi anume D.D.M. În concret, prin adresa nr. 119.925 din 11 noiembrie 2004, redactată de către agentul şef R.V. şi semnată de către inspectorul principal M.D., cei doi, astfel cum a mai precizat s-a comunicat societăţii de asigurări, cu lux de amănunte, că „la volanul autoturismului Renault Megane, în momentul producerii evenimentului rutier din 27 iunie 2004, s-a aflat D.D.M. din Brăila, care avea o îmbibaţie alcoolică de 0,90 %o.
Astfel, recurenta consideră că ceea ce au făcut cei doi intimaţi nu poate fi calificat decât ca fiind corespondentul infracţiunilor pe care le-a reclamat că au fost săvârşite de ei, şi anume fals intelectual, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului în înscrisul întocmit de ei şi uz de fals, prin folosirea adresei respective în relaţia cu societatea de asigurări.
De asemenea, recurenta critică ambele rezoluţii date în cauză, de către procurori, deoarece acestea nu au fost motivate, apreciindu-se greşit că făptuitorii au procedat în totală concordanţă cu probele de la dosarul 1005/P/2005, respectiv procesul-verbal întocmit la faţa locului şi buletinul de evenimente întocmit cu această ocazie, probe care după opinia sa nu aveau cum să ducă la stabilirea vinovăţiei penale a cuiva, iar cu privire la temeiul soluţiei de neîncepere art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nici una din rezoluţii nu face menţiunea care dintre elementele constitutive ale infracţiunii lipseşte şi nici descrierea sa.
Totodată, recurenta petiţionară a criticat şi sentinţa pronunţată de prima instanţă, învederând faptul că aceasta nu a ţinut seama nici de atitudinea făptuitorilor ulterioară săvârşirii celor două infracţiuni, constând în aceea că la mai bine de 9 luni de la producerea accidentului, tot fără a avea nici un fel de competenţă în soluţionarea dosarului nr. 1005/P/2004 au întocmit două procese-verbale, respectiv de completare a procesului-verbal de cercetare la faţa locului din data de 27 iunie 2005 şi de înlăturare a omisiunii vădite, care după opinia sa nu pot reprezenta decât nişte încercări de a înlătura efectele faptelor de natură penală săvârşite de ei la data de 11 noiembrie 2004.
De asemenea, s-a mai arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare că în urma controlului efectuat de către Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a procedat la sancţionarea disciplinară a celor doi făptuitori, stabilindu-se necesar a fi sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei instanţei de fond şi a se dispune în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Reprezentantul petiţionarei, în concluziile orale, în dezbateri a dezvoltat oral conţinutul motivelor scrise de recurs, solicitând admiterea acestuia, cu finalitatea trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor pentru infracţiunile menţionate în plângerea iniţială (art. 289 şi 291 C. pen.).
Intimatul R.V. a depus la dosar trei rapoarte de constatare medico-legale.
Astfel, în primul raport cu nr. 455/ AC din 11 octombrie 2005 al S.M.L. judeţul Constanţa, care concluzionează că D.D.M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, putând dat din 27/VI/2004, leziunile traumatice i-au pus şi-i pun viaţa în primejdie (GCS 4 ) cu toate îngrijirile medico-chirurgicale, necesitând îngrijiri medicale permanente, fiind în stare „vegetativă", fracturile oaselor feţei (maxilare) şi pe bază de craniu coroborate cu documentaţia specifică pusă la dispoziţie (avariile autoturismului, poziţia stângă faţă a victimei) pledând pentru faptul că acesta se afla în poziţia „la volan", ejecţia din autoturism făcându-se prin deschiderea portierei stânga faţă.
În cel de-al doilea raport cu nr. 331/2 din 11 octombrie 2005 al S.M.L. judeţul Constanţa s-a concluzionat că moartea numitului B.I. a fost violentă, ea datorându-se stopului cardio-respirator consecutiv elongaţiei bulbo-medulare prin fractura, luxaţie înaltă de coloana vertebro-medulară cervicală, leziunile traumatice au caracteristica unor leziuni produse prin proiectarea corpului cu ejecţie din autoturism, impact primar cu solul la nivelul vertexului (mărcii traumatice-infiltrate sanghine epicraniene) cu deformarea consecutivă a coloanei vertebrale (mărcii traumatice-fractura luxaţie de coloana vertebrală cervicală) şi rotaţia corpului şi impact secundar cu restul corpului (mărcii traumatice-fracturi costale, leziuni ale organelor toraco-abdominale caracteristice decelerării bruşte). Coroborând cele de mai sus cu situaţia de la faţa locului şi avariile constatate la autoturism, s-a opinat că ejecţia corpului prin autoturism s-a făcut prin luneta spate în timpul mişcării de rotaţie a acestuia, după impactul cu un pom, în această situaţie fiind plauzibilă poziţia victimei în autoturism pe bancheta din spate, în sângele recoltat d la cadavru s-a determinat o alcoolemie de 0,60 gr. %o BA 1349, moartea datează în jur de o zi.
În cel de-al treilea raport cu nr. 456/ AC din 11 octombrie 2005 al S.M.L. judeţul Constanţa s-a concluzionat că numitul M.P. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, putând data din 27/VI/2004, necesitând 16-17 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, leziunile de violenţă nepunându-i viaţa în primejdie şi au putut duce la pierderea memoriei. Coroborând leziunile traumatice cu documentaţia specifică pusă la dispoziţie (avariile maşinii, etc.) s-a opinat că poziţia numitului M.P. a fost în ½ neavariată a maşinii.
Examinând recursul declarat de petiţionara SC C. SA Brăila împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei SC C. SA Brăila.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de inspectorul principal de poliţie D.M. şi agentul şef de poliţie R.V., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiţionară, în raport cu persoanele şi faptele pretins a fi săvârşite de către aceştia, constatându-se că urmare accidentului din data de 27 iunie 2004 de pe DN Constanţa – Mangalia în care a fost implicat autoturismul marca Renault Megane, proprietatea SC R.L.R. SRL Bucureşti, aflat în utilizarea SC C. SA Brăila, soldat cu decesul numitului B.I. şi vătămarea corporală gravă a numiţilor D.D.M. şi M.P. au fost declanşate cercetări imediat după accident, stabilindu-se că la volanul autoturismului se afla numitul D.D.M., a cărei alcoolemie era după recoltare de 0,90 gr. %o.
Pe baza procesului-verbal de cercetare de la faţa locului încheiat şi de către cei doi intimaţi, la 27 iunie 2004, probele găsite la faţa locului, ce au stat la baza întocmirii buletinului de eveniment, înregistrat sub nr. 187058, evenimentul fiind mediatizat, dosarul întocmit s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, cercetările fiind efectuate de Poliţia Staţiunii Neptun în cooperare cu biroul DN 39 al Poliţiei Rutiere Mangalia.
În derularea cercetărilor a fost întocmită şi adresa nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 de către Poliţia municipiului Mangalia către SC A.Ţ.A. SA, semnată de către intimatul D.M. în care se comunica că la volanul autoturismului indicat, în momentul producerii evenimentului rutier din 27 iunie 2004 s-a aflat D.D.M., cu domiciliul precizat, care avea o îmbibaţie alcoolică de 0,90 gr. %o, precum şi faptul că în prezent dosarul nr. 1005/P/2004 se află în lucru la Poliţia st. Neptun, formaţiunea Cercetări penale.
Situaţia mai sus prezentată este susţinută de actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, precum şi declaraţia intimatului D.M., aflată la dosarul nr. 55/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Conţinutul adresei cu nr. 119925 din 11 noiembrie 2004 a fost în concordanţă cu probele aflate la dosar la momentul emiterii acesteia, astfel că în mod corect s-a stabilit că în cauză este incident unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, respectiv art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, faţă de intimaţii D.M. şi R.V. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen.
De altfel şi în prezent dosarul nr. 1005/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nu este finalizat, aflându-se în cercetări, aşa cum rezultă din actele şi lucrările acestuia, dispunându-se efectuarea unor expertize, respectiv tehnică auto şi medico-legale, depunându-se în recurs trei rapoarte de constatare medico-legală privind pe victima B.I. şi persoanele vătămate D.D.M. şi M.P.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat, analizând, în ansamblu, criticile formulate de petiţionară sub aspectul conţinutului infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., faţă de intimaţii D.M. şi R.V., constatând lipsa intenţiei acestora şi confirmând cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocat de parchet în ambele rezoluţii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza verificării rezoluţiei atacate, a lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC C. SA Brăila împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC C. SA Brăila împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Obligă petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON (1.000.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 992/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1016/2006. Penal → |
|---|
