ICCJ. Decizia nr. 1016/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1016/2006
Dosar nr. 23857/1/2005
(nr. vechi 7553/2005)
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/ P din 10 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 1066/P/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 796 din 30 iulie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă prin Decizia penală nr. 598 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 406 zile cu pedeapsa curentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.
L-a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul C.R.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
A revocat suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte un an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 11/ P din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin Decizia penală nr. 139 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău şi prin sentinţa penală nr. 65/P din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la 19 aprilie 2005.
S-a constatat că infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 11/P/2005 şi sentinţa penală nr. 65/P/2005 ale Tribunalului Neamţ sunt concurente, conform art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., a cumulat pedeapsa curentă cu pedeapsa rezultantă de un an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
L-a condamnat pe inculpatul C.I.M., la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata executării pedepselor.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2005 până la data pronunţării sentinţei, 10 octombrie 2005.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate SC P.G.C. SRL Piatra Neamţ, reprezentată prin administrator B.I. a fost acoperit prin restituire şi prin plată.
S-a luat act că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 mai 2005, inculpaţii au mers la barul SC P.G.C. SRL, cu program non – stop, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 2,00 – 2,30.
În momentul în care în bar nu s-au mai aflat alţi consumatori, inculpaţii C.R.I. şi C.I.M. au propus să-şi însuşească banii proveniţi din încasări, ceilalţi inculpaţi fiind de acord.
Inculpaţii B.G. şi C.I.M. au stins luminile din bar în momentul în care partea vătămată V.G., barmana de serviciu se îndrepta spre grupul sanitar situat în afara barului. Inculpatul C.I.M. a imobilizat-o şi i-a sustras din buzunarul vestei suma de 360 lei, bani proveniţi din încasări. Ceilalţi inculpaţi au început să caute în bar, bani şi bunuri.
Inculpatul C.I.M. a împins-o pe partea vătămată, aceasta a căzut, iar inculpatul a încuiat uşa. Partea vătămată a alergat în jurul barului, cu intenţia de a intra pe uşa din faţă, însă intrarea i-a fost blocată de inculpatul C.R.I. care, astfel a asigurat ieşirea din bar a celorlalţi inculpaţi.
Din bar inculpatul C.R.I. a sustras o cutie cu gume de mestecat, inculpatul B.G. a luat un telefon mobil şi încărcătorul acestuia, bunuri aparţinând părţii vătămate V.G., iar inculpatul C.D. şi-a însuşit mai multe monede rezultate din încasări şi care se aflau într-un borcan.
Partea vătămată a alergat după inculpaţi, l-a ajuns pe inculpatul C.D. şi l-a prins de cămaşă. Acesta s-a smucit, iar cămaşa a rămas în mâna părţii vătămate.
Grupul s-a oprit şi partea vătămată a observat că banii se aflau asupra inculpatului B.G. S-a îndreptat spre acesta cu intenţia de a recupera banii însă a fost lovită de inculpatul C.D. în zona toracică şi a căzut, inculpaţii fugind.
După comiterea faptei aceştia au luat un taxi şi au mers la locuinţa martorului A.M., unde au fost depistaţi de organele de poliţie, urmare a sesizării făcută de partea vătămată.
Asupra inculpaţilor s-a găsit suma de 139,60 lei, 18 pachete cu gumă şi telefonul mobil, bunurile fiind restituite părţilor.
Partea vătămată V.G. a suferit leziuni vindecabile în 3 – 4 zile îngrijiri medicale. Nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, cei patru inculpaţi.
Inculpaţii C.R.I., B.G. şi C.M., au criticat hotărârea sub aspectul greşitei calificări a faptei comise şi cuantumul pedepsei aplicate.
S-a susţinut de apelanţii sus-menţionaţi, că în cauză ar fi trebuit reţinută infracţiunea de furt, întrucât din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada că aceştia au exercitat violenţe asupra vânzătoarei V.G.
Au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, iar pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt, iar la individualizarea pedepselor să se aibă în vedere circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, dar şi prejudiciul modic produs, care de altfel a fost recuperat în întregime.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I.M., acesta a solicitat doar redozarea pedepsei aplicate de prima instanţă ţinându-se seama de faptul că la data comiterii faptei nu avea împlinită vârsta de 15 ani, astfel că a fost uşor de convins de ceilalţi inculpaţi să comită fapta, mai ales că era şi sub influenţa băuturilor alcoolice.
Instanţa de control judiciar, examinând în baza art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului cauzei, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică şi legală, reţinându-se că instanţa de fond, a stabilit o situaţie de fapt corectă, dând faptei comise de inculpat, încadrarea juridică legală, respectiv aceea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 373 din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii B.G. şi C.D., care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Astfel, cum corect au reţinut instanţele, din probele administrate în cauză respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale părţilor civile, certificatul medico – legal, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au descris detaliat modalitatea în care au comis fapta se constată vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Aşa fiind, nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, dar nici reducerea pedepselor întrucât individualizarea acestora s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, inculpatul C.M. este recidivist comiţând fapta la scurt timp după liberarea condiţionată iar inculpatul B.G. deşi nu are antecedente penale, el a fost sancţionat în minoritate în două rânduri pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt.
În consecinţă, cum motive care să fie examinate din oficiu şi care să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G. şi C.D. împotriva deciziei penale nr. 373 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G. şi C.D. împotriva deciziei penale nr. 373 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 18 mai 2005 la 16 februarie 2006.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1021/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
