ICCJ. Decizia nr. 979/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.979/2006
Dosar nr. 22332/1/2005
(nr. vechi 6787/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 26 aprilie 2005, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul C.E.I., în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 166 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Corabia, inculpatul urmând a executa în total 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 1 noiembrie 2004 la zi şi a fost menţinută măsura privativă de libertate.
Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli înmormântare şi la 100.000.000 lei daune morale către partea civilă A.E. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 30 octombrie 2004, inculpatul C.E.I. se afla în barul V. din oraşul Corabia, împreună cu martorii D.N. şi fraţii R.N. şi R.G., consumând bere.
În jurul orelor 23,45 barmanul unităţii, C.L., i-a somat pe consumatori că se închide localul însă inculpatul C.E., împreună cu martorul D.N., după ce iniţial au părăsit barul, au cumpărat băuturi de la un alt local şi au revenit rămânând pe terasă.
Pe acea terasă, după ce inculpatul a avut un conflict cu martorul R.N., a venit şi victima A.F. căreia inculpatul i s-a adresat cu expresia „boschetarii nu au ce căuta la bar" şi imediat a început să o lovească cu picioarele în piept.
După ce victima a căzut şi s-a lovit cu capul de ciment inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele în zona capului şi peste corp.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul D.N., care a ridicat-o pe victimă şi a aşezat-o pe un scaun. Într-un moment de neatenţie a celor din jur inculpatul a început din nou să o lovească pe victimă şi deşi martorul D.N. a condus-o la grupul sanitar pentru a o spăla, acelaşi inculpat a venit după ei, continuând actele de violenţă.
În cele din urmă victima a părăsit terasa şi a mers în apartamentul său, fiind găsită a doua zi, în jurul orelor 13,30, de tatăl său, decedată.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului A.F., de 32 ani, a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural, consecinţă a unui politraumatism cu plăgi contuze, echimoze, excoriaţii, hematom palpebraţ superior şi inferior stg., infiltrate sanguine epicraniene, contuzii de cerebel şi trunchi cerebral, leziunile putând fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei, care se impune a fi majorată, precum şi inculpatul C.E.I., care a cerut, succesiv, achitarea nefiind autorul loviturilor, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante cu reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 319 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, ambele apeluri, constatând că în cauză situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică au fost bine stabilite iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.F.I. care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând, pe rând, achitarea întrucât nu este autorul faptei, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi, în cele din urmă, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18,14 şi 17 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare constatării existenţei faptei, identificării autorului şi cunoaşterii împrejurărilor săvârşirii infracţiunii.
Din declaraţiile martorilor R.N., C.L., D.D., R.G. şi D.N. date în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii, rezultă fără echivoc că, în seara de 30 octombrie 2004, la barul V. din oraşul Corabia inculpatul C.E.I. este cel care fără nici un motiv, i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele victimei A.F., doborând-o pe ciment şi repetând acţiunile de violenţă de mai multe ori, chiar şi după ce victima a fost ajutată să se ridice şi a fost aşezată pe un scaun precum şi în toaleta localului, unde cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate pete de sânge.
Nici o altă persoană nu a mai exercitat acte de violenţă asupra victimei.
Raportul de constatate medico-legală de autopsie notează multitudinea plăgilor, echimozelor, excoriaţiilor, infiltratelor sanguine epicraniene şi subconjunctival glob ocular stg, produse prin lovire cu şi de corpuri contondente.
Victima nu consumase alcool.
Leziunile constatate corespund mecanismului de producere stabilit în cursul cercetării judiciare, respectiv lovirea repetată cu pumnii şi picioarele şi proiectarea victimei pe ciment.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
Inculpatul C.E.I., folosindu-se de pumni şi picioare, a aplicat victimei numeroase lovituri cu mare intensitate în zone vitale, cele la nivelul capului producându-i infiltraţii epicraniene şi hematom subdural, responsabile de moartea acesteia.
Fapta, astfel săvârşită, realizează atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul infracţiunii de omor, inculpatul prevăzând şi chiar dacă nu a urmărit, acceptând posibilitatea producerii decesului victimei.
Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.
Instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatul, recidivist, fiind condamnat la o pedeapsă în imediata apropiere a minimului special prevăzut de lege.
Împrejurarea că inculpatul urmează să execute 18 ani închisoare este consecinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 166 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Corabia pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
Reducerea pedepsei nu se justifică faţă de gravitatea infracţiunii săvârşite, persoana inculpatului, din a cărui conduită anterioară şi din cursul procesului nu pot fi reţinute elemente de caracterizare favorabilă şi necesitatea realizării scopului sancţiunii, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced şi având în vedere că din examinarea din oficiu a hotărârilor nu s-a constatat nici existenţa vreunui alt caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului C.E.I. va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va prevenţia inculpatului de la 1 noiembrie la 15 februarie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 319 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2004 la 15 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 982/2006. Penal → |
|---|
