ICCJ. Decizia nr. 1850/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1850/2007
Dosar nr. 831/1/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235/S/2006 din 17 aprilie 2006, Tribunalul Braşov a dispus condamnarea inculpatului T.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi ped.de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea sentinţei penale nr. 180/2000 a Tribunalului Braşov, fiind contopit restul rămas neexecutat, de 783 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentinţa sus amintită, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicabilă dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul F.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi ped.de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza dispoziţiile art. 863 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărneşti.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele componente de 2 ani închisoare, un an şi 8 luni închisoare şi un an şi 8 luni închisoare rezultate din descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 40 C. proc. pen., a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa sus amintită cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată graţierea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu, constatată prin sentinţa penală nr. 1248/2002 a aceleiaşi instanţe.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a constatat că din această pedeapsă inculpatul a executat 2 ani, o lună şi 23 zile, de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004, adăugând în consecinţă restul rămas neexecutat de 10 luni şi 7 zile la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată, în final inculpatul având de executat 8 ani, 10 luni şi 7 zile închisoare.
S-a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a), art. 346 alin. (1) C. proc.pen., coroborat cu art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unei agende electronice tip P.D.A., marca HP I.P.A.Q. P. P.C., model 5450, seria 51 33 KWG 1 KOJL, aflată în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unui pantalon tip jeans şi a unui briceag cu plăsele de culoare neagră, aflat în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul T.D.A., după soluţionarea definitivă a cauzei, a unei jachete blue-jeans aflată în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în seara de 13 iunie 2005, orele 21,30, partea vătămată L.G.P.A., cetăţean francez, turist în România, s-a deplasat către barul S. din oraşul Râşnov, având asupra sa suma de 1400 Euro, în cecuri de călătorie şi un minilaptop P.D.A.
În jurul orelor 23,00, în bar au venit şi inculpaţii, care s-au aşezat la o masă alăturată celei pe care o ocupa partea vătămată. Aceasta din urmă a scos la un moment dat minilaptopul, pe care l-a pus pe masă, unde a fost remarcat de martora Ene Ana, dansatoare în bar, care se aşezase la masa părţii vătămate.
Inculpatul T.D.A. s-a plimbat prin bar şi a purtat la un moment dat o discuţie cu martorul C.C.G., despre vânzarea unui DVD player, fără a stabili o dată concretă a tranzacţiei.
În jurul orelor 1,00, la masa părţii vătămate a venit şi martora N.V.N., de asemenea dansatoare în bar, a cărei discuţie cu partea vătămată a fost însă întreruptă de aşezarea la aceeaşi masă a celor doi inculpaţi. Inculpatul T.D.A. l-a insultat pe partea vătămată, l-a înjurat şi i-a cerut bani. Acesta nu a răspuns însă provocării, ci s-a deplasat la bar unde a relatat incidentul barmanului, respectiv martorul P.C.E., căruia i-a solicitat nota de plată şi l-a rugat să-l conducă în afara localului, pentru a nu se amplifica incidentul. Martorul a observat pe inculpatul F.C. ieşind în uşa barului, şi urmărindu-l pe partea vătămată, în timp ce simula că vorbeşte la telefon.
La scurt timp, au părăsit barul şi cei doi inculpaţi, îndreptându-se spre str. Armata Salvării, unde l-au văzut pe partea vătămată, care, observând că este urmărit, a grăbit pasul, inculpaţii procedând în acelaşi mod. Partea vătămată s-a oprit atunci în dreptul imobilului cu nr. 47 şi a simulat nevoi fiziologice, scoţând din buzunar un briceag cu intenţia de a se apăra dacă va fi atacat.
Inculpatul T.D.A. a vrut să-l lovească cu pumnul, partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a prins de picioare, partea vătămată căzând la pământ. Când inculpatul T.D.A. i-a smuls borseta de la brâu, partea vătămată l-a lovit cu briceagul în partea stângă a feţei, iar cei doi s-au speriat şi au fugit la circa 100 m de locul incidentului, unde au scos din borsetă, pe care ulterior au abandonat-o, agenda P.D.A.
Partea vătămată a recuperat borseta, s-a întors în bar, unde a relatat angajaţilor incidentul, iar aceştia au anunţat organele de poliţie.
Împotriva hotărârii au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
În apelul său, parchetul critică hotărârea pentru aspecte de nelegalitate vizând stabilirea pedepsei rezultante pentru inculpatul F.C., apreciind că trebuia făcută aplicarea dispoziţiile art. 865 C. pen., raportat la art. 86 C. pen., în sensul anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85 din 25 martie 2002 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 838 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov şi contopirea, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei de 3 ani închisoare cu pedepsele componente aplicate prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov, rezultanta fiind de 3 ani închisoare.
Dat fiind că fapta din 30 octombrie 2001, pentru care inculpatul F.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 871 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu a fost săvârşită în termenul de încercare al rezultantei de mai sus, se solicită revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi, ulterior, revocarea graţierii condiţionate a acestei pedepse, urmând a se constata că pedeapsa de executat este formată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu şi 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă din contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov şi sentinţa penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărneşti.
Se solicită în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a se deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare perioada executată de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004 şi adăugarea restului rămas neexecutat la pedeapsa aplicată pentru prezenta faptă.
De asemenea, parchetul critică hotărârea şi pentru netemeinicie, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului T.D.A. ca fiind neîndestulătoare şi solicitând majorarea acesteia.
Inculpatul T.D.A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât inculpatului F.C. i-a fost încălcat dreptul la apărare, achitarea pentru că nu există probe care să confirme vinovăţia sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul F.C. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispoziţiile art. 74, 76 C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Analizând apelurile declarate sub toate aspectele invocate, Curtea de Apel Braşov a constatat că ele sunt fondate în parte.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, instanţa de apel a reţinut că modalitatea în care prima instanţă a stabilit pedeapsa rezultantă este incorectă, însă nici modalitatea propusă de apelant privind contopirea pedepselor nu este una judicioasă, care să corespundă situaţiei juridice reţinute.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov, inculpatul F.C. a fost condamnat la pedepse de 2 ani închisoare, un an şi 8 luni închisoare şi un an şi 8 luni închisoare pentru infracţiuni de furt calificat comise în perioada februarie – martie 2000, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 81 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă la data de 4 decembrie 2002, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicabilă art. 81 C. pen., pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat la data de 19 decembrie 2000.
Prin sentinţa penală nr. 871 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu, acelaşi inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, faptă din 30 octombrie 2001, iar în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov, aplicându-se inculpatului o pedeapsă cumulată de 5 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 1248 din 13 noiembrie 2002 a Judecătoriei Sibiu s-a constatat graţiată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2002 a aceleiaşi instanţe, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aşadar, faţă de datele rămânerii definitive a sentinţelor penale nr. 1914/2000 şi 85/2002 şi faţă de datele la care s-au comis faptele, se impunea anularea suspendării condiţionate a pedepselor aplicate prin cele două hotărâri, dat fiind că inculpatul mai săvârşise fapte penale înainte de pronunţarea fiecăreia dintre cele două sentinţe.
Dat fiind că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2002 este alcătuită din cea de 3 ani închisoare şi cea de 2 ani închisoare, aceasta din urmă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1914/2000, precum şi pentru că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost graţiată prin Legea nr. 543/2002, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani în care condamnatul nu mai putea comite o altă infracţiune, sancţiunea în caz contrar fiind cea a cumulării pedepsei anterioare cu cea aplicată pentru noua infracţiune săvârşită, respectiv cea care face obiectul cauzei de faţă, primul termen al recidivei este alcătuit din condamnările ce au făcut obiectul sentinţelor nr. 1914/2000 şi 85/2002.
În aceste condiţii, singura infracţiune care poate atrage revocarea beneficiului graţierii este cea prezentă, şi nu, aşa cum greşit susţine parchetul în apelul formulat, comiterea infracţiunilor pentru care inculpatul fusese deja condamnat, aspect reţinut corect de instanţa fondului.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 40 C. pen., ci ale recidivei, pentru că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii după rămânerea definitivă a sentinţelor penale nr. 1914/2000 şi 85/2002, fiind major la data comiterii infracţiunii ce a făcut obiectul condamnării sale prin sentinţa penală nr. 85/2002.
Pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 85/2002 nu poate fi avută în vedere la acest moment, dat fiind regimul său special, intervenit prin graţierea pedepsei principale, iar cea aplicată prin sentinţa penală nr. 1914/2000, ce se va include în contopire, va fi luată în considerare ulterior.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedepsele aplicate prin sentinţele amintite, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare, şi ale art. 39 alin. (1) C. pen.,această pedeapsă contopindu-se cu cea de 9 ani aplicată de instanţa fondului, urmând ca pedeapsa cea mai grea ce urmează a fi executată de inculpat să fie cea de 9 ani închisoare.
Date fiind multiplele condamnări ale inculpatului, care relevă perseverenţă infracţională, instanţa de apel a aplicat acestuia un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 10 ani închisoare.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.D.A., Curtea de Apel Braşov l-a apreciat ca fiind nefondat sub toate aspectele invocate, având în vedere că primul motiv de apel nu vizează persoana inculpatului, ci se referă la inculpatul F.C., căruia i-au fost respectate toate drepturile procesuale, inculpaţii beneficiind de un termen pentru pregătirea apărării şi angajarea unui apărător, având posibilitatea pe tot parcursul soluţionării cauzei de a-şi angaja un alt apărător, dacă ar fi dorit acest lucru.
Materialul probator administrat în cauză a relevat vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de tâlhărie, declaraţiile părţii vătămate găsindu-şi corespondent în cele ale tuturor martorilor audiaţi în cauză şi coroborându-se şi cu procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei inculpatului T.D.A., care prezenta pete de sânge, cu raportul de constatare biocriminalistic din care reiese că sângele de pe hainele inculpatului îi aparţinea, cu raportul de constatare medico-legală din care reiese că la data examinării, inculpatul prezenta leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător.
Circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor au condus instanţa de apel la concluzia că pedepsele aplicate de instanţa de fond nu sunt îndestulătoare pentru reeducarea acestora, care au deposedat prin violenţă partea vătămată de bunuri, în loc public şi pe timpul nopţii, inculpaţii fiind condamnaţi şi anterior pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului şi beneficiind de clemenţa legii, fără a da dovezi de îndreptare.
Apelul declarat de inculpatul F.C. a fost analizat prin prisma aceloraşi considerente.
În consecinţă, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile formulate şi a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, al modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante pentru inculpatul F.C. şi al conţinutului pedepselor accesorii.
Instanţa de apel a repus în individualitatea ei pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului T.D.A. pentru infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută şi ped.de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., pe care ulterior a majorat-o la 9 ani închisoare.
A menţinut revocarea liberării condiţionate şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani, o lună şi 23 zile închisoare cu pedeapsa de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare.
A repus în individualitatea lor pedepsele componente din pedeapsa de 8 ani, 10 luni şi 7 zile închisoare aplicată inculpatului F.C. şi a majorat pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare.
A anulat, în baza art. 85 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Braşov şi, în baza art. 865 rap.la art. 85 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărneşti.
A contopit, în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., pedepsele de 2 ani închisoare, un an şi 8 luni închisoare, un an şi 8 luni închisoare şi 3 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare.
A revocat, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţierea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu, adăugând restul rămas neexecutat de 10 luni şi 7 zile închisoare la pedeapsa stabilită anterior, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani, 10 luni şi 7 zile închisoare.
A înlăturat din conţinutul pedepselor accesorii aplicate, dispoziţiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A dedus, în baza art. 381 C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor, începând cu 17 aprilie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei penale nr. 343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov au formulat recurs inculpaţii T.D.A. şi F.C., invocând motive de netemeinicie a hotărârii atacate şi solicitând reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor personale atenuante în favoarea acestora, iar în subsidiar, menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Într-un memoriu scris, inculpatul T.D.A. arată că nu a participat direct la săvârşirea infracţiunii, ci doar a intervenit după comiterea acesteia de către inculpatul F.C., moment în care a fost lovit cu un cuţit în zona gâtului de partea vătămată.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu pentru cazurile de casare enunţate de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţele anterioare au reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare situaţiei reale şi au stabilit fără echivoc că, la data de 13 iunie 2005, cei doi inculpaţi au agresat partea vătămată şi au deposedat-o de un P.D.A. în valoare de 700 euro, faptă prevăzută şi ped.de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen.
În jurul orelor 21,30, partea vătămată, L.G.P.A., cetăţean francez, turist în România, cazat într-o pensiune din oraşul Râşnov, s-a deplasat la barul S. din oraş.
Inculpaţii au intrat în aceeaşi seară, în jurul orelor 23,00 şi s-au aşezat la masa alăturată părţii vătămate, după care, în jurul orelor 1,00, s-au aşezat la masa părţii vătămate, insultându-l pe acesta.
Partea vătămată nu a răspuns provocării şi s-a ridicat de la masă şi a relatat incidentul ospătarului, martorul P.C.E., rugându-l să-l însoţească până la ieşirea din local.
După circa 5 - 10 minute, inculpaţii au părăsit barul şi au plecat în urmărirea părţii vătămate.
Observându-i, partea vătămată s-a oprit în dreptul imobilului de pe str. Armata Română, simulând nevoi fiziologice şi introducând mâna în buzunarul drept, unde ţinea un briceag, pentru a fi pregătit de apărare.
Inculpatul T.D.A. a încercat să-l lovească, dar partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a prins de picioare şi l-a trântit la pământ.
În acest timp, inculpatul T.D.A. i-a smuls borseta de la brâu, moment în care partea vătămată l-a lovit cu cuţitul în partea stângă a feţei.
Atunci inculpaţii s-au speriat şi au fugit, oprindu-se la o distanţă de 100 m, unde au scotocit borseta şi au luat P.D.A.-ul după care au abandonat-o.
Nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului T.D.A. privind neimplicarea sa în agresarea părţii vătămate, atâta timp cât martorii prezenţi în bar au relatat că inculpaţii s-au aşezat neinvitaţi la masa părţii vătămate şi l-au insultat, iar apoi au plecat împreună în urmărirea părţii vătămate.
Inculpatul T.D.A. nu prezenta, în timpul în care s-a aflat în bar, nici o tăietură pe faţă, pentru ca după incident, să prezinte leziuni produse prin lovire cu un instrument tăietor- înţepător.
Minilaptopul a fost găsit de martorul P.I., căruia mama inculpatului T.D.A. i l-a cerut pentru a-l preda avocatului fiului său.
Coroborând aceste împrejurări cu cele rezultate din declaraţia părţii vătămate, în mod justificat s-a reţinut că inculpatul este coautor al infracţiunii de tâlhărie săvârşită în dauna părţii vătămate.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunilor, instanţele anterioare au avut în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor, circumstanţele reale în care s-a săvârşit infracţiunea, pe timp de noapte, în loc public, după provocarea şi urmărirea părţii vătămate, circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt cunoscuţi ca având comportamente antisociale, dar şi vârsta inculpaţilor, care sunt tineri, de 23 ani, toate acestea justificând aplicarea unor sancţiuni orientate spre un cuantum mediu, în limitele prevăzute de lege.
Faţă de multiplele condamnări, care dovedesc că inculpaţii nu au înţeles să-şi reconsidere conduita în raport de valorile sociale ocrotite de lege, reducerea pedepselor ar constitui un factor încurajator al comportamentului infracţional al inculpaţilor şi ar afecta realizarea funcţiei de exemplaritate al sancţiunii penale.
Această concluzie este valabilă şi pentru motivele de recurs invocate în subsidiar, privind casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe, întrucât prin această cerere se urmăreşte de fapt, reducerea pedepsei stabilite de instanţa de apel.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2006 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.C. şi T.D.A. împotriva deciziei penale nr. 343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2006 la 3 aprilie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4397/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
