ICCJ. Decizia nr. 1197/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1197/2007
Dosar nr. 4657/44/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 389 din 20 octombrie 2006, Tribunalul Vrancea, secţia penală, a condamnat, între alţii,pe inculpatul H.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., iar în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, şi făcând aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de12 aprilie 2006 la 20 octombrie 2006.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea telefonului mobil, către partea civilă P.C. şi la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul H.A.V., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În condiţiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 110 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În noaptea de 26 noiembrie 2005, în jurul orei 3.00, inculpatul H.M., împreună cu coinculpatul P.I. au observat doi tineri care se deplasau pe str. Duiliu Zamfirescu din Municipiul Focşani şi au hotărât să le sustragă telefoanele mobile, scop în care s-au apropiat de aceştia şi prin surprindere, inculpatul P.I. i-a aplicat o lovitură părţii civile P.C. şi apoi l-a imobilizat, timp în care inculpatul H.M. l-a lovit pe numitul B.M., care însă a reuşit să fugă, situaţie în care H.M. a sustras din buzunarul părţii civile P.C., care era imobilizat, un telefon mobil marca Sagem, după care ambii au părăsit în fugă locul faptei.
A doua zi după săvârşirea faptei, inculpaţii au vândut unei persoane necunoscute telefonul sustras, iar suma de 50 lei, bani rezultaţi din această vânzare a fost împărţită în cote egale.
În seara zilei de 12 decembrie 2005, inculpatul H.M. împreună cu fratele său, inculpatul H.A.V. şi inculpatul N.G.M. au aşteptat, la propunerea celui din urmă, un grup de elevi, pentru a vedea dacă aceştia deţin telefoane mobile, în scopul de a le sustrage. Inculpatul N.G.M. Ie-a cerut bani, însă a fost refuzat şi apoi i-a aplicat mai multe lovituri numitului B.C.C., care a fost lovit şi de inculpatul H.M., cerându-i-se totodată şi telefonul mobil marca Nokia 2320, pe care victima, datorită loviturilor primite l-a predat, după care autorii au părăsit locul faptei.
A doua zi, inculpatul N.G.M., împreună cu inculpatul H.A.V. au vândut telefonul mobil martorului HGF. pentru suma de 250 lei şi un telefon mobil, sumă din care H.A.V. a primit 100 lei şi telefonul mobil primit la schimb.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului H.M., care în noaptea de 26 noiembrie 2005, în jurul orelor 3.00, împreună cu inculpatul P.I., pe timp de noapte, aflându-se într-un loc public, apropiindu-se de numiţii P.C. şi B.M., i-a sustras în urma violenţei aplicate un telefon mobil în valoare de 300 lei părţii civile P.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a precizat că acest lucru rezultă din declaraţia părţilor vătămate şi din declaraţiile inculpaţilor H.M. şi P.I., care au recunoscut că au exercitat violenţe faţă de partea vătămată P.C., la deposedarea acestuia de telefonul mobil.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului H.M., care în seara zilei de 12 decembrie 2005, împreună cu inculpatul-minor N.G.M. şi inculpatul H.A.V., aflându-se într-un loc public, prin violenţă, i-a sustras părţii vătămate B.C.C., un telefon mobil în valoare de 1000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a reţinut că acest lucru rezultă din declaraţia părţii vătămate B.C.C., din declaraţia inculpatului N.G.M., precum şi din declaraţia martorei N.C.A., precum şi din declaraţia inculpatului H.M., care recunoaşte că „a lovit uşor cu pumnul în piept" partea vătămată.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului minor H.A.V., care în seara zilei de 12 decembrie, în înţelegere cu inculpatul H.M. şi cu inculpatul minor N.G.M., aflându-se într-un loc public, a participat la sustragerea unui telefon mobil aparţinând părţii vătămate B.C.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Acest lucru rezultă din declaraţia părţii vătămate B.C.C., dată la urmărirea penală, din declaraţia inculpatului N.G.M., dată la urmărirea penală şi din declaraţiile martorei N.C.A., date la urmărirea penală şi la instanţa de judecată.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere condiţiile concrete în care s-a consumat infracţiunea, consecinţele produse, conduita anterioară şi pe parcursul procesului penal a inculpaţilor.
Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 113/ A din 21 decembrie 2006, a admis în parte apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul P.I. şi a obligat pe inculpatul H.M. în solidar cu inculpatul minor P.I. şi cu părţile responsabile civilmente Papamano Ion şi Papamano Ionica la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.C.
Prin aceeşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii H.M. şi H.A.V. considerând nefondate susţinerile acestora în sensul nelegalităţii hotărârii instanţei de fond, sub aspectul greşitei condamnări, aceştia susţinând că nu au avut nici o participaţie la săvârşirea faptelor, că au stat deoparte şi nu au desfăşurat nici un act material, precum şi împrejurarea că nu a fost dovedită înţelegerea prealabilă dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor,impunîndu-se achitarea.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpaţii H.M. şi H.A.V., conform probelor administrate, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, vinovăţia acestora fiind pe deplind dovedită, acţiunile tuturor inculpaţilor ce au participat la săvârşirea faptelor fiind concurente şi cooperante în vederea realizării acelui scop - sustragerea de bunuri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii H.M. şi H.A.V., care au solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar, inculpatul H.M., a solicitat reducerea pedepsei, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului H.M. în săvîrşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., din data de 26/27 noiembrie 2005 şi din data de 12 decembrie 2005, precum şi vinovăţia inculpatului H.A.V. în săvîrşirea infracţiunii de tâlhărie, sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Din declaraţiile părţii vătămate P.C., din declaraţia martorului B.M., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere date de către inculpatul P.I. la urmărirea penală şi la instanţa de judecată, precum şi din declaraţia inculpatului H.M. care în faza de urmărire penală a precizat că „i-a dat o palmă celui de-al doilea tânăr", reiese în mod indubitabil că recurentul inculpat H.M. a exercitat acte de violenţă în acţiunea de deposedare a părţii vătămate P.C.
Din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului N.G.M., coroborate cu declaraţiile martorei N.C.A., care a sistat la incident, din declaraţiile părţii vătămateB.C.C., precum şi din declaraţia inculpatului H.M. care în faza de urmărire penală a recunoscut că „a lovit uşor cu pumnul în piept" partea vătămată, rezultă că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, fiind înlăturate susţinerile acestora în sensul că au stat deoparte şi nu au desfăşurat nici un act material.
Situaţia de fapt este corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
2. Pedeapsa principală aplicată recurentului inculpat H.M. fost individualizată spre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, atât gradul de pericol generic cât şi cel concret, atitudinea şi persoana inculpatului.
Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedepsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursulrile inculpaţilor H.M. şi H.A.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.M. timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 aprilie 2005 la 5 martie 2007.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi H.A.V. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2006 la5 martie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 216/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1545/2007. Penal → |
|---|
