ICCJ. Decizia nr. 2971/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2971/2007
Dosar nr. 32490/3/2006
Şedinţa publică din 4 iunie 2007
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253 din 16 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 32490/3/2006, s-a dispus condamnarea inculpatei L.I.B., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 septembrie 2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 74 – art. 76 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., mai condamnă pe inculpatul I.C., la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 169 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1999din 15 decembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 20 din 11 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, rest pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71şi 64 lit. a) – c) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 septembrie 2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,30 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 400 Ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
În data de 6 septembrie 2006 s-a prezentat la organele de poliţie numitul G.F. care a formulat un denunţ susţinând că numita L.M. se ocupa cu vânzarea de heroină prin intermediul unei persoane „C." identificată ulterior în persoana inculpatului I.C. arătându-şi disponibilitatea de a colabora cu organele de urmărire penală pentru a ajuta la prinderea în flagrant a celor doi traficanţi.
În vederea realizării flagrantului s-a trecut la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce urmau a fi folosite la cumpărarea de heroină de la numita L.M. prin intermediul inculpatului I.C.
În prezenţa martorului asistent S.C. martorul denunţător G.F. a fost percheziţionat corporal, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa bunuri, valori sau substanţe interzise la deţinere, după care i-a fost înmânată suma de 1.500.000 lei în vederea cumpărării unei cantităţi de heroină de la L.M.
Ulterior denunţătorul G.F. însoţit de un lucrător de poliţie, care conducea un autoturism tip taxi, s-a deplasat în zona Cartierului Muncii, unde locuieşte inculpatul I.C., găsindu-l pe inculpat în apropierea casei sale unde i-a cerut să-i procure trei doze de heroină, aşa cum proceda de fiecare dată când avea nevoie de astfel de substanţe.
Inculpatul I.C. a fost de acord şi s-a deplasat împreună cu martorul-denunţător cu taxiul la adresa din strada Florin Ciungan, unde locuieşte L.M.. În autoturism martorul G.F. i-a înmânat suma de 1.500.000 lei inculpatului spunându-i să-i cumpere 3 doze de heroină.
Ajunşi în apropierea locuinţei indicate martorul denunţător a rămas în taxi împreună cu lucrătorul de poliţie iar inculpatul a intrat în scara blocului unde locuieşte L.M. şi a revenit în aproximativ 5 minute predându-i denunţătorului două doze de heroină iar o doză de heroină şi-a oprit-o în schimbul serviciului prestat, cu intenţia de a o consuma; de asemenea a primit de la denunţător suma de 10 RON în contul aceluiaşi serviciu. Fiind întrebat de către martorul G.F. de la cine a cumpărat heroina, inculpatul a răspuns că de la fiica lui, inculpata L.M.
În apropierea Bd. Camil Ressu inculpatul I.C. a fost imobilizat de către organele de poliţie în prezenţa martorului asistent B.C.
În momentul imobilizării inculpatul a aruncat doza de heroină păstrată drept comision pe care o deţinea pentru consum propriu, doza care a fost recuperată de către organele de poliţie.
Asupra inculpatului, în buzunarul drept de la pantalonii de trening, s-a găsit suma de 20 Ron iar la elasticul de la pantaloni în partea dreaptă, s-a găsit o bancnotă de 10 Ron. Procedându-se la compararea seriilor tuturor bancnotelor găsite asupra acestuia cu seriile bancnotelor consemnate în procesul-verbal întocmit anterior s-a constatat că seriile acestora coincid fiind vorba de două bancnote de câte 10 Ron, o bancnotă de 5 Ron şi cinci bancnote de câte 1 Ron.
Din eroare în procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului I.C. s-a consemnat că doar o bancnotă de 10 Ron avea seria identică cu a unei bancnote din procesul-verbal însă această eroare a fost înlăturată de consemnările din procesul-verbal de percheziţie corporală unde sunt trecute toate bancnotele găsite asupra inculpatului cu seriile diferite şi de declaraţia martorului B.C. care a asistat la percheziţia corporală efectuată asupra acestuia.
După imobilizarea inculpatului I.C., martorul denunţător a predat cele două doze de heroină cumpărate de la aceasta unui lucrător de poliţie.
În continuare s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa din strada Florin Ciungan în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 346 din data de 7 septembrie 2006 emise de către Tribunalul Bucureşti în prezenţa martorilor asistenţi C.D. şi U.A.
În locuinţa sa se aflau inculpata L.I.B., fiica inculpatei L.M. şi verişoara sa Z.G.C.
Martora Z.G.C. a scos suma de 2.680.000 lei spunând că i-a fost înmânată, cu puţin timp înainte, de către inculpata L.I.B., spre păstrare, aspect confirmat şi de către aceasta din urmă.
S-a procedat la compararea seriilor bancnotelor respective, constatându-se că 7 bancnote de 10 câte Ron şi 10 bancnote de câte 5 Ron au seriile identice cu ale bancnotelor consemnate în procesul-verbal întocmit, anterior, de către organele de poliţie.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii I.C. şi L.I.B. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, reducerea pedepselor şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
Prin Decizia penală nr. 120/ A din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 32490/3/2006 s-au admis apelurile inculpaţilor I.C. şi L.I.B. desfiinţându-se hotărârea numai în ceea de priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe care le-a înlăturat.
A menţinut starea de arest pentru ambii inculpaţi şi a dedus perioada arestului preventiv.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea este criticabilă numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 şi 64 lit. c) C. pen., respectiv pedeapsa complementară prevăzută de ar. 64 lit. c) C. pen., întrucât la săvârşirea faptelor inculpaţii nu s-au folosit de nici una din activităţile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii I.C. şi L.I.B. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3), combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, atribuind faptelor săvârşite o încadrare juridică legală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanţele au dat eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând pedepse de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Prin urmare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Înalta Curte constată că flagelul consumului de droguri este susţinut de traficanţii-distribuitori, cum sunt şi cei doi inculpaţi L.I.B. şi I.C., care reprezintă veriga cea mai periculoasă întrucât este momentul decisiv al ajungerii drogurilor la consumator.
Pericolul pentru ordinea publică al acestui gen de infracţiunii este dat de numărul mare al consumatorilor de droguri care, în timp, devin vânzători de astfel de substanţe, inculpatul I.C. fiind consumator de droguri dar şi distribuitor, datorită nevoii de a-şi procura banii necesari cumpărării dozelor zilnice de consum.
Aceste infracţiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor I.C. şi L.I.B. nu ar fi justificată, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., creându-se o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Având în vedere considerentele expuse în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.C. şi L.I.B. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 38515 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 3832 şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 septembrie 2006 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.C. şi L.I.B. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 septembrie 2006 la 4 iunie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2909/2007. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
