ICCJ. Decizia nr. 3101/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3101/2007
Dosar nr. 137/59/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Prin sentinţa penală nr. 787/ PI din 20 decembrie 2006, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul A.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi s-a dedus prevenţia de la 23 ianuarie 2005.
A fost obligat să plătească părţilor civile G.M.V., G.M.M. şi G.M.N. suma de 2500 lei despăgubiri materiale şi 2500 lei despăgubiri morale.
A fost obligat să plătească părţii civile G.M.V. pentru minorii G.M.V., născut la 20 februarie 2000 şi G.M.N., născută la 8 martie 2003, suma de 130 lei lunar, câte 65 lei pentru fiecare minor, contribuţie de întreţinere, începând cu data de 21 ianuarie 2005, până la majorat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la data de 21 ianuarie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în locuinţa sa împreună cu victima G.M.V., inculpatul în încercarea de a-l opri să nu plece, a lovit victima cu capul de una din ferestre, apoi a continuat să-i aplicare multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, producându-i leziuni interne şi externe.
Când s-a trezit, a observat pe G.M.M. în stare de inconştienţă în holul locuinţei sale, dar a plecat la mătuşa sa.
Soţia victimei G.M.V. sesizată de dispariţia soţului său l-a căutat şi pentru că avea date că a fost văzut cu inculpatul, l-a căutat în locuinţa acestuia, unde l-a găsit decedat.
Raportul medico-legal nr. 6 din 23 ianuarie 2005 a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragiei, consecinţa unui politraumatism cu leziuni externe, leziuni de organe interne şi hemoragiei interne, produse prin lovire directă şi repetată cu obiecte contondente.
Probele administrate cu stabilit ca autor al infracţiunii pe inculpatul A.G., care a dat declaraţii contradictorii.
Apelurile inculpatului, care a solicitat achitarea şi în subsidiar, reducerea pedepsei, cât şi al părţii civile care a solicitat majorarea despăgubirilor civile au fost respinse de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 100/ A din 30 aprilie 2007.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul şi partea civilă G.M.V.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpatul A.G. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa, susţinând că nu este autorul infracţiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Din examinarea cauzei rezultă că instanţele au apreciat corect vinovăţia inculpatului, cât şi încadrarea juridică, lovirea repetată cu şi de corpuri dure ce au provocat multiple leziuni interne şi externe victimei, fiind încadrate corect în infracţiunea de omor, pronunţând hotărâri temeinice şi legale.
Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul este autorul infracţiunii.
În seara săvârşirii infracţiunii, cei doi au fost văzuţi în local, de unde au plecat împreună, iar pe hainele inculpatului cât şi în locuinţa sa, s-au găsit urme de sânge aparţinând victimei.
Prezenţa sângelui pe manşetele pantalonilor inculpatului, cât şi pe manşeta bluzei şi buzunarul drept sunt elemente ce conduc la concluzia producerii loviturilor cu picioarele şi cu pumnii, sângele victimei împroşcând atât hainele inculpatului, cât şi obiecte din locuinţă.
De asemenea, în locuinţa sa s-au găsit obiecte răvăşite, ceea ce atestă existenţa unei lupte între inculpat şi victimă.
Ca atare, reţinerea vinovăţiei inculpatului este corectă, probele atestând că este autorul infracţiunii.
Motivul vizând greşita individualizare a pedepsei este, de asemenea nefondat, instanţele apreciind corect gradul de pericol social al infracţiunii comise – omor, urmările acesteia, cât şi datele personale ale inculpatului.
Cât priveşte recursul declarat de partea civilă G.M.V., se constată că este nefondat.
Sumele acordate drept despăgubiri civile corespund probelor administrate în cauză, la cererea părţii civile şi reprezintă o reparaţie integrală a prejudiciului produs prin decesul soţului său, G.M.V., iar despăgubirile periodice acordate copiilor minori sunt corecte, victima nerealizând venituri care să justifice o majorare a acestora, motiv pentru care s-au stabilit având în vedere cuantumul salariului mediu pe economie.
Majorarea pedepsei aplicate nu se justifică, instanţa făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată corespunzând acestor criterii.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea deciziei, recursul inculpatului A.G. va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va deduce prevenţia de la 23 ianuarie 2005 la 11 iunie 2007.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.G. şi de partea civilă G.M.V. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 30 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 ianuarie 2005 la 11 iunie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă G.M.V. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3141/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
